Dragoste la prima pagină

Capitolul 50

CHRISTOPHER

Imediat ce intru în camera de hotel îmi arunc încălțămintea incomodă din picioare. Mă îndrept spre masa plină de sticle, dar o aleg pe cea de apă. Nu mă obosesc să golesc lichidul în pahar și beau direct din sticlă. Mă simt agitat, nu suport interviurile, nu îmi place că mă aflu aici, nu sunt fericit. Totul a început din pasiune, dar ceea ce fac acum nu pare să se conecteze cu acea parte a trecutului meu.

Mă îndrept din nou spre geamul acela ce îmi oferă o priveliște minunată asupra hotelului ce îi poartă numele. Noaptea este un fel special de negru, genul care vrea doar să țină stelele și să le ajute să strălucească cu atât mai mult. Însă nici o stea de pe cer nu îmi poate muta ochii de pe numele ei care strălucește mai puternic ca orice luceafăr, parcă ar fi sigurul lucru ce dă căldură nopții reci.
Ridic din nou sticla pentru a o duce între buze, dar mă opresc câteva secunde pentru a admira acei butoni aflați pe mâneca sacoului meu... C și C, sunt inițialele imprimate pe ei. I-am primit atunci, înainte de balul de Crăciun de la ea. I-am păstrat și nu am folosit alții din ziua aceea.

Mereu am crezut că mutarea mea îmi va aduce cele mai frumoase lucruri în viață și așa a fost, până când a fost trasă de lângă mine... Ea devenise visul meu, viața mea și orice motiv de a continua tot ceea ce făceam, dar a plecat luându-le pe toate cu ea. Acum trăiesc ca o umbră ce colindă străzile noaptea. Cartea aceasta nu mi-a adus fericirea și împlinirea de care aveam nevoie... Am crezut că pot umple acel gol cu povestea noastră, dar tot ceea ce am făcut a fost să o am tipărită și pe hârtie nu doar în minte. Să văd fizic acele pagini îmi reamintesc zilnic cât de real este totul. Dacă acele lucruri se aflau doar în mintea mea, poate îmi era mai ușor să cred că totul este doar un vis, sau ceva ce mi-am imaginat tot acest timp. 

Îmi arunc și sacoul pe pat, după care desfac câțiva din nasturii de la cămașă. Eliberez cravata de la gât și încerc să mă gândesc la orice altceva. Mai este doar o zi, o singură zi în care sunt nevoit să vorbesc despre carte...

— De ce nu ești pregătit? aud vocea stridentă a lui Erik, în momentul în care intră în camera mea de hotel fără ca măcar să bată la ușă.

— Pregătit pentru ce? spun plictisit și nici măcar nu mă întorc pentru a-i vedea fața.

— Trebuie să sărbătorim sfârșitul turneului, continuă mult prea entuziasmat.

— Mai avem o ultimă oprire în Londra, nu am terminat, răspund și mă întorc spre el într-un final. O să sărbătorim atunci, spun plictisit știind clar că nu voi face asta.

Erik începe să râdă destul de ironic și se apropie de masa aceea plină de sticle, dar el nu alege una dintre cele cu apă. Varsă lichidul ușor transparent în pahar și se strâmbă după ce ia câteva înghițituri. 

Părul lui negru este ușor dat pe spate și arată mult prea aranjat. Costumul pe care l-a purtat la semnarea de carte pare să fi dispărut din peisaj, iar acum ținuta lui este destul de casual, dar în același timp interesantă. Poartă o cămașă imprimată, sub un tricou simplu, iar pantalonii sunt mult prea strâmți pentru gustul meu. Parfumul lui bărbătesc înlocuiește aerul din camera mea, iar eu strâmb din nas, nu pentru că nu îmi place, ci pentru că este prea mult. Nu ratează niciodată oportunitatea de a arata perfect pentru orice „eveniment".

— Bun, spune mai mult pentru el și verifică ceea ce scrie pe sticlă. O că comand așa ceva în seara asta.

Încerc să îl ignor și renunț de tot la cămașa pe care o purtam, poate așa o să plece. 

— Nu pe tine vreau să te văd fără cămașă, spune amuzat. Oricum pregătește-te ieșim! Și nu încerca să găsești scuze, sau motive, știu că atunci când ne vom întoarce nu vei mai părăsi văgăuna în care o să stai. Suntem în Praga, nu ai ocazia de a te distra aici în fiecare seară, așa că fă bine în zece minute să fi gata. Mașina ne așteaptă jos.