DANSUL INIMII

Capitolul 1 - Neprevazut -

   Christina Taylor

New York -ul este un oras atat de frumos seara atunci cand toate cladirile, ce par atat de inalte incat ai impresia ca pot atinge stelele, prind viata prin miile de luminite ce-l impodobesc asemenea la unui brad in seara de Craciun. E o priveliste care ma linisteste , aparent ...

Geamul apartamentului de la etajul 7 al complexului de apartamente din micul cartier al New York - ului mi-a devenit prieten in ultimele 6 luni , atunci cand destinul a hotarat sa imi dea o lovitura crunta , rapindu-mi tot ce avem mai scump si mai pur pe lume , lasandu-mi inima goala si sufletul pustiit...

Imi sterg cele cateva lacrimi care au indraznit sa imi scape din coltul ochilor si imi propun sa merg sa imi fac un dus fierbinte si mai apoi sa merg la culcare . Maine e noua zi iar eu trebuie sa ma adun si sa incerc sa urmez cursul vietii . Maine trebuie sa ma trezesc devreme pentru ca in hotelul unde lucrez ca menajera urmeaza sa se tina o conferinta a unui nu stiu ce summit. O data pe luna se intrunesc aici tot soiul de bogatasi - oameni de afaceri renumiti insotiti de partenerele lor , in marea majoritate cu diferente considerabile de varsta intre ei , cu figuri de parasute numai bune de golit conturile babalacilor bogati.

Cu ultimele puteri ma ridic din fotoliul asezat in fata geamului camerei mele si ma intrept catre dulapul micut incercand sa imi scot niste schimburi ca mai apoi sa ma intrept catre baie pentru dusul mult dorit. Dupa cele 20 de minute petrecute in intimitatea baii, ma hotarasc sa ies , imi iau schimburile pe care le trag pe mine alene si imi sterg parul umed si lung ce mi se lasa pe spate acoperindu-mi talia.

***

Nici nu stiu cand s a facut dimineață, pe semne ca azi noapte nu prea am dormit din cauza vechilor coșmaruri care au revenit dar ma trezesc mângâiata de razele soarelui ce imi pătrund jucaus în camera prin geamul din sticla ce separă camera mea de balconul apartamentului. Ma întind mai rau ca o pisicuta si imi caut telefonul mobil iar cand vad cat este ceasul ma trezesc mai repede decat ma asteptam.

La naiba, injur cat pot de tare, trebuia sa fiu deja la hotel.

Ma îndrept în ritm alert către dulap si scot la întâmplare o pereche de blugi negri, o cămașă de blug si le iau cu mine in baie . Imi fac obiceiurile de dimineața in acelasi ritm alert si in mai putin de 30 minute sunt deja in statia de autobuz cu destinatia Grand Hotel Resort , locul ce mi a devenit sursa de venit dar si a doua casă. Lucrez aici de cateva luni iar patronii acestui hotel, domnul si doamna Jacks sunt niste oameni foarte cumsecade , mi au intins o mana de ajutor atunci cand m au gasit la marginea orașului , rătăcită si speriată si mi au oferit atat un loc de munca cat si o casă, pentru că atunci când m au angajat , m au si lăsat să stau în hotel până am luat primul salariu si am putut să imi închiriez un apartament.

- Buna dimineața, Christina!
- Buna dimineața, Carla!
- Grăbește te , te rog , în curând vor sosi invitații din această seară! Aproape ca striga la mine Carla în timp ce cară după ea un cărucior cu veselă pentru restaurantul hotelului .

Carla este singura prietenă pe care o am in acest oraș în afara de soții Jacks. Pe ea am cunoscut o atunci când am călcat prima dată pragul acestui hotel, e o fata înaltă , cu un corp de invidiat si o pereche de ochi căprui luminosi care emana doar căldură. E la fel de singura ca si mine , parintii ei au murit intr-un accident de masina iar ea a ramas in grija unei mătuși.

- Imediat ce ma schimb , vin si te ajut ! Ii strig si eu in timp ce urc scările aproape alergând spre camera destinata , noua , angajatilor unde ma schimb in tinuta de lucru.

- Ce-i cu tine, Chris ? Ma intreaba zambind Carla.

- Iar ai intarziat ! Te simti bine?

- Da ! Ii raspund cat pot de serioasa , ascunzandu-i adevaratul motiv. Stiu ca si-ar face griji si va incepe sa imi tina prelegeri cum ca ar trebui sa reiau sedintele de terapie.