" Cele mai puternice suflete sunt pline de cicatrici " - KHAIL GIBRAN
Viața Christinei Taylor nu a fost niciodată una ușoară. Abandonată de părinți, crescută de bunici și mai apoi de mătușa și unchiul ei, Christina își găsea liniștea în pași de dan...
Ma trezesc ametita si cu dureri in totul corpul de incat credeam ca m-a calcat marfarul. Ochii imi erau intepeniti si ma durea capul ingrozitor. Incerc sa ma ridic in sezut ignorand durerile cumplite si ma ingrozesc. Unde sunt ?
Ma intind din nou , epuizata de dureri si incerc sa imi amintesc ce s-a intamplat. Stiu ca dupa circul din restaurant , am iesit pe usa din spate , evitand astfel , intrebarile curioase ale colegilor mei, iar acolo...
Ochii mi se umplu de lacrimi imediat ce imi amintesc de cine am dat la iesirea din restaurant. Cum m-au gasit?! Frica incepe sa ma patrunda pana in maduva oaselor atunci cand realizez ca nu sunt nici la spital si nici acasa la mine. Cel mai probabil m-au rapit si m-au inchis aici , dar totusi am ranile ingrijite si nu sunt nici legata,lucru total neobisnuit pentru ei. Se aud pasi marunti in spatele usii iar eu ma ridic cat de repede pot , ignorand durerile ce semanau cu intepaturile a mii de ace si ma reped spre usa din fata patul in speranta ca voi gasi o cale de scapare. Doar ce inchid usa baii cu cheia ca aud o voce ragusita dar vag cunoscuta exclamand : CE DRACU !? Lacrimile mi se aduna si stau sa dea navala dar refuz sa le permit incercand sa ma concentrez la evadarea mea din vizuina serpilor. Se aude zarva in domitorul de alaturi , usi trantindu-se ca mai apoi o bataie usoara in usa din spatele meu ma face sa tresar.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
- Hei , esti acolo? Vocea imi pare si mai cunoscuta in timp ce lacrimile imi izbucnesc , nemaiputand sa le controlez . Apoi imi amintesc de niste brate puternice care m-au smuls din ghearele mortii, iar apoi am intalnit acei ochii cenusii si plini de furie. Restul e doar bezna....
- Aici esti in siguranta , nu e nevoie sa te ascunzi. Deschide usa, te rog .
Ma ridic usor si invart cheia in broasca , deblocand astfel usa baii. O namila de om isi face vant inauntru fixandu-ma cu privirea lui glaciara. Spaima mi se raspandeste cand il recunosc, nu cred ca are vreo legatura cu calaii mei, cred doar ca ii datorez viata in momenul acesta. Fara sa-mi gandesc reactia , ma arunc in bratele lui coplesita de durere si plangand in hohote simtind nevoia de protectie. Initial ramane neclintit la atacul meu , apoi ma inconjoara cu bratele lui de fier, oferindu-mi ceea ce aveam nevoie: siguranta. Ma agatam practic de un necunoscut pe care nu stiam nici macar cum il cheama iar avand in vedere conflictul pe care il avusesem in restaurant as fi jurat ca ar fi vrut sa ma decapiteze cu prima ocazie. Totusi el ma salvase si asta ma facea sa ii fiu datoare toata viata.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
