𝑈𝑚𝑏𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐼𝐼 (boyxboy)

5.

        I'm back. Am dezvoltat ceva obsesie dubioasă pentru formidabilul cuplu Robert-Thomas și trebuie să le continui povestea. Vedem ce iese:)

*Sâmbătă*

          Își îmbracă tricoul apoi vede cu coada ochiului ușa deschizându-se.

—Sigur vrei să vin cu tine?spune puștiul fiind puțin intimidat

            Nu era doar un grătar cu niste oameni necunoscuți, erau amicii lui Robert. Chestia asta îl făcea să se simtă inferior. Nu i-a cunoscut decat un singur prieten, iar acela a fost Austin care e o persoană cu o vârstă destul de înaintată. Faptul că acești bărbați erau de aceeași vârstă cu Robert era... ceva deranjant. Si nu i-ar judeca pentru ca soldații nu sunt toti încrezuți, însă acum locuia cu unul si fratele lui era unul. Cu siguranță Jason nu ar fi genul de persoană pe care ar vrea să o cunoască la un grătar.

—Eu te-am invitat, îți amintești?spune si se intoarce cu fața spre el

         Pentru Robert puștiul arăta de parcă era speriat de fantome.

—Credeam ca suntem de comun acord ca o să discutăm orice e deranjant.spune apoi ii cuprinde obrajii cu palmele. De exemplu, acum pare că vrei să renunți.

—Nu e... încearcă să explice, dar nu mai vedea rostul

—Dacă ai folosi exact cuvintele care iti trec prin minte te-aș putea ajuta sa scapi de starea asta. Comunicare, Thomas. Nu vreau să te simți obligat să faci ceva doar de dragul meu.

         Puștiul se strâmbă apoi lasă privirea în jos si îl aude pe Robert râzând.

—Nu sunt niste tipi răi sau homofobi convinși.sopteste lipindu-si buzele de fruntea lui

         Homofobi sigur nu, însă răi... depinde de situație.

***

          Oprește mașina în fața casei lui Ryan si vede alte 2 parcate în fața garajului. Ușa de la intrare se deschide în momentul în care cei doi pășesc pe alee si Ryan strigă cat il tin plămânii.

—Barrow!răsună pe toată strada

           Oricât de mult își dorea să nu oasele lui erau din nou strivite de brațele puternice ale lui Ryan.

—O să te omor!strigă abia respirând

—Și tu mi-ai lipsit, camarade.zice apoi îl prinde de umeri si îl privește zâmbind

             Își întoarce privirea spre Thomas, iar acesta doar il salută.

—E chiar foarte bun...zice blondul uimit

—Ce?zice puștiul foarte confuz

—Ignoră-l.spune Robert apoi îi face semn să meargă după el spre casă

—Nu mă prezinți?striga Ryan alergând după ei. Asa nesimțit...spune ceva mai încet

        Robert se întoarce brusc și Ryan se lovește de el. Blondul doar rânjește subtil și întinde mâna spre Thomas.