𝑈𝑚𝑏𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐼𝐼 (boyxboy)

20.

—Condu!strigă din nou văzând cum cauta o cale de scăpare     

  Își strânge mâinile pe volan simtind cum pistolul îi este împins și mai tare în coaste.

—Renunță, Robert.zice bărbatul, râzând. De data asta nu mai ai cum să scapi oricât de multe planuri ti-ai face.

        Robert doar râde apoi apasă accelerația și mai tare.

—Ce...

—Crezi că te joci cu mine cum vrei?! Dacă nu pot să te omor atunci murim amândoi!urlă turbat de furie și privește cum acul trece de 180 km/h

—Încetinește! Nu fi nesăbuit!

         Will vede că nu are de gând să îl asculte asa că își pune mâinile pe volan si trage spre dreapta crezând ca avea să îl facă să încetinească. Robert îl lovește cu cotul în gură, restabilește autovehiculul pe bandă apoi vede arma căzând la picioarele lui. O impinge și mai în spate după care franează și coboară. Privește scurt locul în care au ajuns apoi deschide portiera din spate si îl trage pe Will afară. Îl tranteste de beton și rămâne drept in fața lui văzând cum își sterge sângele de pe buze.

—Destul de previzibil?!strigă apoi își scoate arma de sub sacou

—Ai înțeles totul gresit, fiule!spune acesta pe un ton calm

      Robert râde zgomotos apoi își pune țeava pe pistol și trage un glonț fix langa capul lui.

—Dă-mi un singur motiv destul de bun să nu te omor acum pentru tot ce ai facut! De ce naiba nu poti sa iti vezi de viață?!

—Ce rost are o viață în singurătate?strigă și se târâie încet în spate

—Ce rost are?întreabă și da cu piciorul la o piatră apoi își bagă mâinile în păr. Uită-te la mine!zice calm apoi se așează pe vine. Am 26 de ani de când mă lupt cu viata asta și tu mă întrebi ce rost are? M-ați abandonat!zice printre dinți și îndreaptă pistolul spre el. Si acum te întorci să distrugi totul?!

       Un nou glonț trece pe lângă capul bărbatului făcându-l să tremure.

—Am incercat sa va salvez pe amândoi, Robert.șoptește pe un ton ciudat. Doar că...

—Nu.zice și îndreaptă arma spre el, ridicându-se. Nu am nevoie de o poveste tragică din trecut, vreau să mă lași în pace! Vreau sa pot să merg pe stradă fără să mă îngrijorez ca tot ce am o să dispară. Nu am nevoie de tine!urlă nebun

—Fratele tau geamăn era bolnav, Robert!strigă văzând că nu îi poate capta atenția. În noaptea în care mi-a fost permis să vă văd nu am reusit decât să îl iau pe el și să fug! Nu ar fi rezistat în orfelinat nici două zile!

          Fratele meu geamăn. Se blochează pentru câteva secunde apoi pufnește.

—Dacă îl ai pe el ce iti mai trebuie de la mine?mârâie și se lasă pe vine. Crezi ca vreau sa fiu parte din mica voastră familie blestemată?

—Tot ce am vrut a fost sa va aduc împreună, măcar pentru câteva minute să fim o familie!

—Nu vreau.zice și îndreaptă arma spre el. Nu vreau sa te mai vad nici pe tine, nu vreau sa aud de el sau orice altceva legat de voi. Dacă îmi mai apari in cale te omor și mă duc și după el.

—Ai fi în stare să omori tatăl a trei copii nevinovați?!

—As fi în stare să îmi omor propriul tată, cu orice costuri. Nu suntem în basme, bătrâne. Sunt în stare să omor și să pierd totul ca persoanele care m-au ajutat să fie bine! Abigail e moartă din cauza ta!strigă apoi îi împușcă piciorul. Habar nu ai cum a fost viața mea, nu te-ai interesat în 26 de ani și apari acum de nicăieri si vrei sa fim o familie? Vrei sa reunești o familie de criminali?! Asta iti trebuie? Uită-te atent la mine, Will. Dacă te mai apropii de mine sau de oamenii mei mă duc după minunatul tău fiu și o sa ma asigur ca acei copii îi vor duce dorul!