𝑈𝑚𝑏𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐼𝐼 (boyxboy)

25

***

        Își fumează țigara pe podeaua balconului privind prin sticlă New York-ul. Fără Thomas. Lumea lui tocmai s-a năruit pe jumătate, nu îl mai interesa subiectul orfelinatului, ce făcea ravagii peste tot. Gândul ca Thomas nici nu voia să mai audă de el îl făcea să se simtă că ultimul gunoi de pe pământ, pentru ca asta și sunt. Se lovește de câteva ori cu ceafa de sticlă privind cerul, oftând.

         Telefonul anunța primirea unui nou mesaj, îl ia apoi vede acelasi necunoscut care îi mănâncă nervii și îi distruge viața. Avea o adresă, urmată de o poză compromițătoare cu Thomas și un individ.

    "Acum e momentul potrivit să discutăm despre acea favoare, Robert?"

           Strânge telefonul în mână și apasă din nou pe poză și da cu zoom analizând orice lucru distinct. Nah, nu are cum să fie Thomas! Închide apoi se ridică și izbește telefonul de perete făcând o gaură în el. Merge în dormitor, își ia niste blugi, un tricou, geaca de piele și își trece mâinile prin păr de câteva ori. Lovește cu gheata butonul de la pat si sertarul se deschide. Își ia două pistoale pe care le baga sub geacă, își ia casca apoi iese din apartament, luându-și manusile în treacăt. Coboară cu liftul și da de Luther care venea în vizită. Trece rapid pe lângă el și aude cum îl strigă imediat.

—Unde te duci?!strigă urmându-l

—Will îsi bate joc de mine!urlă mergând spre garaj

—Stai, stai, stai!strigă apoi se baga in fața lui. Vrei să renunți la furie pentru câteva minute și să gandesti naibii?!

       Robert își strânge mănușile și casca în mâini privind in gol.

—Mi-a trimis o poza cu Thomas.maraie apoi îl lovește cu casca in piept. Era cu un individ și...

         Respirația îi devenea din ce in ce mai alertă asa că se oprește din vorbit încercând să își elimine din minte imaginea aia afurisită.

—Ar putea fi editată. Dă-mi telefonul!zice și întinde mâna spre el

—L-am spart.șoptește apoi face câțiva pași în spate, se rotește și era gata să își arunce casca în zid

—Nu!

          Luther il imobilizează forțându-l să cedeze.

-De ce nu pot să am o viață simplă?!șoptește și se lasă ușor în jos până ajunge în genunchi

             ***

          Se învârte stresat prin buncăr în timp ce îl aude pe Ryan cântând și ștergând acvariul cu o cârpă pe interior. După ce s-au debarasat de ceea ce a mai ramas din directoare Robert nu a mai refăcut substanța, iar Ryan a devenit un mic maniac al curățeniei.

—Știi.zice Ryan văzând că Robert se uită fix la el. Chiar dacă puștiul ti-a frânt inimioara, trebuie să treci peste. Își poate vedea de viață cu oricine vrea și...

—Vrei să mai iesi din acvariul ala întreg?!strigă Robert apoi bate cu palma în sticlă

       Ryan tresare apoi se lipește de cealaltă perete al acvariului. Nu își daduse seama cand a ajuns Robert în fața lui, putea să jure că înainte să șteargă sticla era în celălalt capăt.