Azure (PAUZĂ)

Capitolul 5

~MIRIAM~

Iau în vizor o șatenă cu păr lung care i se bălăngănea peste fese. O fată care se îmbracă în felul acesta ca să atragă atenția bărbaților cu siguranță nu are cum să fie altceva decât vampir. Încet mă îndrept spre ea, iar când sunt la o jumătate de metru distanță de ea, șatena își scoate colții de plastic ca să-și refacă machiajul.

Nu mai stau pe gânduri și mă axez pe altcineva care se dovedește a nu fi băutor de sânge.

Nici el.

Nici ea.

Nici acesta.

Nici tânărul fermecător.

Nici fetișcana cu ținută sexy.

Nici bărbatul cu mușchi.

Nici aceasta de lângă mine.

Nimeni. Dar chiar pe nimeni nu am reușit să găsesc. Plec în grabă din locul acesta pentru că anxietatea din interiorul meu și-a depășit limita maximă. În orice moment va exploda ca un vulcan încins de nervozitate. Dacă mai văd o singură pereche de dinți falși am să înnebunesc. Și chiar vorbesc serios. Voi ajunge să-mi scot ochii din orbită și îi voi zdrobi sub propriile-mi picioare.

Intru într-un restaurant și ocup locul cel mai ferit de întreaga populație. Îmi trag peste cap materialul violet de mătase al pelerinei ca să îmi ascund privirea. Oricum ai gândi-o, un vampir nu ar avea de ce să stea într-un astfel de loc. Comand un ceai ca să mă calmeze. Până îmi vine comanda arunc un ochi spre local. Restaurantul este surprinzător de gol pentru câtă lume este afară la festival. Un grupuleț de vreo șase fete chicotesc și nu se abțin din vorbărie. În toată încăperea se aude despre subiectul pe care îl discută.

— Am înțeles că și Contele a ieșit în seara aceasta ca să se bucure de festival.

— Și eu am auzit acest zvon, o aprobă una dintre ele.

— Chiar credeți că e adevărat?

— Poate. Eu chiar nu m-aș supăra să-l întâlnesc, dacă știți la ce mă refer, le face cu ochiul prietenelor ei.

— Ai vreau tu să ți se întâmple așa ceva. Nici măcar nu știm cum arată. De fiecare dată își ascunde corpul și fața ca să nu-l putem recunoaște.

Vampir. Nu aveam de gând să trag cu urechea, dar vocile lor zguduie întregul restaurant. Discuția în sine nu mă interesează ci monstrul despre care se vorbește. Știu că par obsedată în a îi urmări pe vampiri, dar nu mă pot abține. Am să mă răzbun pe oricare dintre ei până la ultima mea răsuflare, iar când îl voi găsi pe acela - pe acela cu ochi sângerii care nu a avut milă să-mi cruțe părinți - nimic nu mă va opri din a-l ucide. Toată ființa mea urlă și așteaptă cu nerăbdare acel moment în care el se va ruga în fața mea pentru iertare, iar eu îi voi zâmbi superior și îi voi da ultima lovitură, nu înainte de a-l tortura pentru toată tristețea pe care a trebuit să o trăiesc din pricina pierderii familiei mele.

În restaurant intră un bărbat înalt, îmbrăcat din cap până în picioare în negru, pantaloni din saten și o cămașă sub care i se pot observa formele bine definite ale mușchilor. O îmbrăcăminte lejeră și nu foarte costisitoare. Nici măcar nu dorește să fie subtil din a nu-și face vizibili bicepșii și pectoralii. Alt tip care vrea să impresioneze în seara aceasta. Și nici măcar nu are nevoie să se străduiască.

Grupul Barbie s-a oprit din taclale ca să se holbeze la noul client al localului. Se înroșesc când acesta le aruncă o privire spre masa lor.

— Domnișoarelor! le salută cu o plecăciune al capului.