Capitolul 3

164 19 0
                                    

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

~MIRIAM~

< După 13 ani >

Astăzi m-am trezit mai devreme ca de obicei. Am vrut să termin cu antrenamentele de mânuire al armelor cât de repede posibil ca să mă pot bucura de ziua aceasta. Totuși nu e o zi oarecare. Azi împlinesc 19 de ani și nimeni nu mi se mai poate pune în cale.

Incidentul de acum 13 ani e unul dintre puținele amintiri pe care le am cu părinții mei și urăsc acest lucru. Mai târziu după aceea am aflat că în oricare colț al lumii aș merge, oamenii sunt înconjurați de o mulțime de vampiri care se hrănesc cu sânge și ucid astfel zilnic persoane nevinovate.

Așa că nici eu nu m-am abținut din a îi omorî. Oricând dau peste un monstru din acela care curtează vreo femeie tânără, un bărbat frumos sau păcălește un copil naiv, nu las să se întâmple ceea ce-și doresc ei. Le iau locul acelor oameni și mă strecor într-un loc ferit de văzul tuturor și îmi fac treaba pentru care încă mai sunt în viață. Să distrug vampirii.

Am mai aflat de-a lungul anilor că m-am născut cu un dar extraordinar. Vampirii își ascund identitățile față de cei muritori cu ajutorul hipnozei. Oricine s-ar uita înspre fețele lor, aceștia își folosesc puterea ca să își schimbe trăsăturile care îi dau de gol. Nu e ca și în basme și povești. Nu au nimic împotriva luminii sau al usturoiului. Sunt aproape la fel ca și oamenii, dar mai îngrozitori. Iar eu, eu am ceva special. Sunt imună la orice vrajă ar încerca să o facă. Deocamdată nu sunt mulți, dar îmi dau seama de prezența lor imediat.

De-a lungul timpului, tata m-a susținut în orice. Nu punea niciodată întrebări când îi ceream ceva și nici nu îmi interzicea nimic. Excepție făcea ieșitul pe afară. Ținea foarte mult la regula aceasta, iar dacă o încălcam, ceea ce s-a întâmplat o dată, se înfuria extrem de rău pe mine, dar în final se bucura că nu m-am pierdut sau ceva și mai rău.

Acum, după ce am reușit să stăpânesc cu măiestrie tot felul de arme de luptă și fiincă nu mai sunt micuța naivă ce avea încredere în toți străinii, e altfel situația. De trei ani încoace mă lasă liberă prin acest ținut, Spirit se numește, ca să-mi îndeplinesc dorința de a mă răbuna. Bineînțeles că el nu știe acest lucru. Tata crede că mă duc să-mi fac prieteni sau să cercetez anumite zone neumblate.

În confruntările cu monștrii am căpătat multă experiență și așa am reușit să îmi dau seama când vampirii încearcă să-și aplice puterile asupra oamenilor. Pupilele. Ele sunt răspunsul. Se întâmplă doar pentru o secundă, dar acțiunea este acolo. Când ei încearcă să ne manipuleze, pupilele li se dilată și după scurt timp revin la loc.

Azure (PAUZĂ)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum