Miriam, o fată cu ochi azurii și puteri înnăscute care își ascunde identitatea și cele mai mari secrete ale sale în spatele unui aspect complet diferit de al ei. Unica aspirație a sa este cea de răzbunare pentru ceea ce i s-a luat încă de când era m...
E a treia seară de când apa nu mai curge la mine în baie.
În prima, când am constatat ceea ce mi s-a pus la cale, am avut un moment de slăbiciune și am acționat fără voință proprie. Când roșul din fața ochilor mi-a trecut, deja mă aflam în camera lui Ulqiorra, așezată pe un fotoliu enorm și cu acel vampir cățărat aproape în întregime peste mine.
Deja ieri reacția mea nu a mai fost atât de violentă. Nu m-am mai înfuriat și nu am mai dat buzna peste el, dar am sperat că lui Ulqiorra i se va încălzi puțintel inima și îmi va permite, chiar și pentru cinci minute, să fac un scurt duș.
Astăzi, după ce am învârtit de robinetul cadei de o grămadă de ori ca să verific dacă a venit până la urmă apa, acea speranță s-a risipit. Nu încape îndoială. El și toți prietenii săi sunt cruzi și nimeni și nimic nu îi va putea schimba. Chiar mă mir că nu a profitat de epuizarea mea atunci pe scaun ca să mă muște și să termine cu mine pentru totdeauna. Și chiar putea să o facă. Încă îi mai simt vârful ascuțit al dinților săi care îmi atingea pielea cefei. A fost atât de aproape, dar s-a oprit. A ales să lupte cu setea lui numai ca să mă tachineze.
Pe lângă problema dușului din fiecare seară, mă lupt mai ales cu setea. Gura îmi este atât de uscată încât abia îmi mai simt papilele de pe limbă. De la robinet mă aprovizionam cu apă când simțeam că am nevoie. Am refuzat tot ce mi-a adus Kiera pe tăviță ca să nu risc să fiu otrăvită cu ceva, dar asta nu însemna că nu găseam o soluție oricât de mică era ca să mă mențin. Acum am râmas și fără asta. În plus, în aceste trei zile fata nici nu și-a mai făcut apariția. Nu că ar schimba ceva. Tot o alungam. Dar dacă ea nu mai vine pe aici însemnă că i-a fost interzis. Singurul care poate să-i aplice o astfel de regulă este însuși „Majestatea Sa".
Asta îmi spune că el nu se deranjează să rezolve problema pe care o provoc. Lui îi este totuna dacă mănânc sau nu. Oricare metodă aș folosi-o tot aș muri într-un fel sau altul, ori infectată de ceva substanță ce mi-a strecurat-o în alimente, ori de foame.
Cu puțina forță pe care o mai deține corpul meu, mă fac comodă pe pervazul lat al ferestrei. Îmi place să mă uit pe geam. În timpul zilei de la înălțimea la care se află palatul, se zărește pajiștea colorată în diferite nuanțe de auriu, arămiu și ruginiu specifice toamnei. Culorile pe care le admiri sunt fără egal, de la galbenul pal la roșul foc formând în tot regatul un covor magic de frunze multicolore, unde razele palide ale soarelui abia că mai ajung să încălzească pământul umed de la ploaia rece.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dar priveliștea mea preferată este atunci când se lasă seara, iar mici luminițe îți fac apariția. Arată precum niște licurici care dansează în întuneric. La fel ca stelele de pe cerul nemărginit care din păcate în perioada aceasta ele nu se zăresc din cauza stratului gros de nori plumburii ce anunță venirea unei furtuni strașnice.
