Capitolul 14 U

110 12 11
                                    

~ULQIORRA~

Peste aproximativ o lună aici în regat voi organiza un bal pentru întâmpinarea noilor aliați ai Atlasului. Pe lângă Spirit și Atlas mai sunt trei de state mai mici care guvernează acel loc după propriile principii, iar după o lungă conferință cu șeful din Zorion, am căzut de comun acord că regurile după care Atlasul funcționează sunt mai convenționale decât cele ale lui Ragnor. Încet, încep să atrag cât de multe nații pot de partea mea ca să am forța mai mare când va veni momentul detronării regelui din Spirit.

Am câteva nelămuriri despre conducătorul din Zorion pe nume Maxwell, tot un pur sânge, și chiar sper că acesta nu comploteză pe la spatele meu cu inamicii mei. Dacă aflu că se întâmplă una ca asta atunci fără să stau pe gânduri îi voi reteza capul și îl voi atașa la intrarea în Zorion, ca restul orașelor și țărilor să afle ce se întâmplă când cineva încearcă să mă trădeze. Un vampir ca mine nu are nevoie de aliați necredinciși.

Deocamdată, pentru eveniment, am pregătit locația, aperitivele și restul mâncărilor ce se vor servi la mese, care de fapt sunt pentru oamenii invitați pentru că vampirii nu mănâncă și nici nu beau nimic în afară de sânge. Mi se face rău numai să mă gândesc la așa ceva. Am încercat și eu să gust de mai multe ori mâncare gătită, dar după mine nu are niciun gust. E chiar oribilă dacă stau să mă gândesc la momentele când toate acele fripturi și legume făcute la cuptor și cine știe pe unde îmi ajungeau peste papilele gustative care așteptau sânge. Așadar pentru astfel de evenimente am ajutoare care bineînțeles nu sunt vampiri și mă ajută în alegerea meniurilor și în degustarea acestora. Tot acestea se ocupă de decorațiuni și aranjarea sălilor. Eu nu fac extrem de multe, doar dau ordini și indicații personalului din castel și semnez contractele finale.

În general, nu lucrez la astfel de facturi în toiul nopții, dar nu mi-am găsit altceva mai bun de făcut care să îmi distragă atenția de la ce se întâmplă pe afară. Sper că totul decurge conform planului stabilit. Nu-mi pot permite să mai pierd din localnici doar din vina unor nătărăi care se cred mari omorând vampiri. După două bătăi scurte, în prag își face apariția Elijah împreună cu comandantul Dominic.

- Sper că ați venit aici cu vești, altfel drumul vostru a fost în zadar.

- Așa cum a fost stabilit am prins făptașii. Dar avem o mică problemă. E doar unul dintre ei, o spune cu regret comandantul.

- Și ceilalți? Au scăpat? Sau ce s-a întâmplat cu ei?

- Nu, domnule. Nu au fost găsiți. Deloc.

- Presupunem că lucrează pe zile, îl completează Elijah. În fiecare noapte câte unul până le vin rândul din nou. Cum am prins-o pe vinovată, până acum nu s-au mai înregistrat niciun deces.

Hm... interesant. Cum am presupus încă de la început, sunt deștepți și se gândesc din perspectivă. Ia stai puțin. A zis cumva...

- Mai repetă o dată. Mi se pare că nu am auzit bine, încerc să îmi dau seama dacă chiar ceea ce am auzit este și ceea ce Elijah mi-a spus.

- Te-a surprins, așa-i? E exact cum ai auzit. Unul din banda de asasini e fată și a fost prinsă de ceva vreme.

- A fost destul de agitată și nu am putut să o aducem aici fără să îi aplicăm un ser care să o liniștească pentru o vreme. În scurt timp ar trebui să-și revină din amețeală.

- Cum de? Nu au fost destule persoane de față care să o imobilizeze.

Dominic inspiră adânc de câteva ori înainte să îmi dea răspunsul.

- Nu știu cine este sau cu cine s-a antrenat până acum, dar după înfățișare și corp pare încă o fată tânără. Nu știu dacă are încă 18 ani, dar a reușit să le țină piept la șase dintre cei mai aprigi bărbați din Atlas.

- Poftim?! e rândul lui Elijah să se minuneze.

- Da știu. Nici mie nu mi-a venit să cred până când nu i-am văzut pe doi dintre ei vineți și umflați rău de tot la față.

E ceva ce nu se leagă la mijloc. Dacă într-adevăr fata care a fost prinsă e tânără, dar poate lupta fără probleme împotriva a șase oameni cât tancii, asta semnifică numai un singur lucru. Și ea este tot vampir. Doar ei au putere atât de uriașă încât să se bată cu atâția deodată și să omoare o grămadă de vampiri într-un timp record.

- Credeți că efectul serului a trecut? vreau să mă asigur de dinainte că nu mă deplasez până acolo degeaba.

- Cel mai probabil.

- Vreau să o văd, cuvintele mele nu au fost o rugăminte ci un ordin.

Cei doi pornesc în urma mea spre celula în care au închis-o pe domnișoară. Am să extrag din mintea ei informații exorbitante despre restul echipei cu care colaborează ca să îi putem prinde mai ușor.

Coborâm scările ce duc spre subsolul palatului către zona cu celule. Prezența tuturor soldaților din partea aceasta face ca totul să pară real. În sfârșit am reușit să scoatem pe unul dintre asasini care îmi amenințau regatul. Vor urma și ceilalți cât de repede posibil.

- Unde este? vocea mea răsună în tonuri de ecou pe coridorul lung sobru.

Pietrele de sub tălpile noastre sunt unul dintre puținele zgomote care ne marchează venirea. La scurt timp după ce am pus întrebarea, unul dintre soldați ne întâmpină până în camera pietruită și întunecată, nu din pricina că încă afară e noapte. Chiar și pe timpul zilei în partea aceasta este mereu beznă. Pentru oameni e mai greu deoarece nu au vedere nocturnă, dar pentru vampiri aici e la fel ca și când am avea lumiana zilei.

Pe după barele groase de fier care are deasupra un strat ușor de început de rugină, observ pipită într-un colț, o figură mică, aproape neînsemnată. Tot corpul îi este acoperit de o mantie de culoarea violetului și din vina aceasta nu îi pot observa chipul. După toate poveștile auzite de la comandat, trebuie ca ea să fie un vampir. Și vreau să mă asigur de acest lucru înainte să mă apuc să o pedepsesc pentru ceea ce a făcut. Dar depinde de ce este. Oamenilor nu le pot aplica aceleași procedee precum vampirilor. Aceștia sunt mai slabi din orice punct de vedere decât un vampir și chiar dacă ar merita să plătească cu moartea pentru ce a făptuit, nu o pot încă lăsa să își piardă viața. Îmi trebuie toate informațiile posibile despre cine a pus-o să îmi asasineze vampirii și câți ca ea se mai ascund în Atlas sau în oricare oraș din apropiere.

Dacă mă uit mai cu atenție, ceva îmi este cunoscut. Culoarea aceasta de un violet purpuriu parcă am mai zărit-o undeva, chiar recent. Și modelul capei cu gluga aceasta bine aranjată la fiecare cusătură. Nu se poate! E cumva...

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Azure (PAUZĂ)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum