Azure (PAUZĂ)

Capitolul 28 U

~ULQIORRA~

Toate capetele sunt îndreptate acum spre Miriam care se ridică și vine cu pași înceți spre noi.

- Pentru prima dată, da, afirmă Elijah.

Aceasta îl ignoră și se apropie de fata care ține în mână punga cu sânge. O ia de la ea și inspectează lichidul din interior.

- Nu este proaspăt, ne trântește în față.

- Cum de poți confirma acest lucru? Ești numai un om simplu. Nici nu știi cum miroase sângele cu adevărat.

- Poate că nu sunt ca voi, dar știu ce e acela sânge mai bine decât unii dintre voi. Nu ai dreptul să comentezi dacă nici măcar nu mă cunoști. Ce ai primit acolo înaintea ta e vechi de cel puțin două săptămâni. Se poate observa după nuanța închisă de roșu. Pe lângă, este extrem de rece ceea ce înseamnă că a fost ținut în congelator ca să nu se strice. Mirosul cât și gustul nu mai sunt atât de intense precum cel proaspăt.

Miriam și-a dat seama de toate acestea încă de când urmărea din spatele lor tot ceea ce s-a întâmplat. Dă dovadă de o inteligență impresionantă și o gândire complexă ce nu o poți manipula după propria dorință. E incredibilă ființa asta.

- Ceea ce ea tocmai a spus este adevărat. Dar pentru un vampir sângele tot sânge rămâne oricum ar fi el.

- Pentru început, se începe cu sânge mai vechi și se progresează încetul cu încetul până când nu niciunul nu va mai avea o reacție la vederea sa. Apoi va urma următorul obstacol, cel cu controlul. Regula de aur băieți. Niciodată nu mai mult de cinci secunde. După acel interval de timp persoana mușcată va deveni inconștientă și ar risca să moară dacă vă hrăniți mai mult, le explică Elijah.

- Iar Maxwell, tu te aflii aici în dezavantaj. Cei puri sânge nu pot proceda în felul acesta. Avem venin mai puternic la care oamenii nu rezistă. Vei bea sângele precum bebelușii, din pahar, se strâmbă din nas la auzul cuvintelor. Știu că nu sună promițător, dar asta ne este soarta.

- Poftim?! Despre ce anume vorbești? se repede Miriam.

- M, du-te ocupăți locul pe scaun. Asta nu e treaba ta.

Își încrucișează brațele la piept și refuză să plece. Vrea să știe despre ce e vorba, dar sigur până acum și-a dat seama. Doar că ea refuză să creadă că așa ceva este posibil. Ca un om mușcat de un vampir să supraviețuiască. Sau poate că nu-i vine să creadă că eu mă hrănesc din sânge recoltat.

- Vreau să particip și eu la antrenamentul lor. Îmi plac provocările, Miriam nu se lasă învinsă.

- Ești numai o fetiță, comentează cineva.

- Da! îl susține prietenul său. Nu ai avea cu ce ne ajuta nici dacă ai vrea.

- Au dreptate. Nu fi nesăbuită, atenționarea mea este foarte dură pentru că știu că a pus deja ceva la cale.

- Pe pariu?! adoptă un ton jucăuș.

Îndreaptă degetul arătător către cei legați de scaune.

- Găgăuțelor, ochii la mine. Dacă este așa precum s-a confirmat până acum, cu stăruință veți putea trece și de testul meu. Dacă nu reușiți sunteți numai buni de gură și nimic altceva. Doar niște vorbe goale.

Habar nu am ce vrea să facă. Frica că ceva nu va fi în ordine mă cuorinde, dar într-un fel curiozitatea mă macină. Ce ar putea ea face mai mult decât ce am făcut eu acum pentru ei.

Se îndreaptă spre căruciorul unde servitoarea a lăsat cuțitul și îl ia în mână. Revine la locul de unde plecase și verifică dacă toată lumea e atentă la ea.