Azure (PAUZĂ)

Capitolul 15

~MIRIAM~

M-am trezit de câteva minute, dar încă mă simt amețită de la porcăria aceea de injecție ce mi-au aplicat-o. Nu pot să cred că am permis ca așa ceva să se întâmple. Mi-ar plăcea să aflu ce geniu a gândit planul acesta de capturare. Oricine a fost în spatele lucrărilor, mi-a descoperit cu ușurință și în foarte scurt timp slăbiciunile. În timpul în care încercam să scap, nu m-am putut convinge în niciun fel să îi atac pe bune pe acei bărbați. Chiar dacă reprezentau un pericol pentru mine, nu reușeam să mă supun și să îi omor. Abia dacă i-am atins cu câteva lovituri de mână și picior.

Locul acesta îmi creează o stare de disconfort. E întuneirc și destul de rece ca să îți petreci ore în șir așteptând ca cineva să vină să te scoată de aici. Dacă se va întâmpla asta vreodată. Deocamdată am să rămân aici locului, fără să scot vreun singur cuvânt. Fac asta pentru că tot corpul încă îmi este slăbit și nu aș avea puterea să scap de aici, pentru moment. Nu mă interesează ce vor ei de la mine, eu n-am să le dau satisfacția de a le răspunde și de a le da totul pe tavă. Sunt o fire rezistentă. Am îndurat multe lovituri și antrenamente ca să ajung până aici. Nu cred că există pe această lume cineva care să fi suportat atât de multă durere în urma tuturor exercițiilor pe care mi le făcea tatăl meu. Nu avea pic de milă, iar acest lucru m-a ajutat să ajung în acest fel. Atitudinea cu care mă învăța m-a făcut nemiloasă în fața tuturor vampirilor. Mi-a arătat cum să lupt cu ură, iar acum toate acestea vin din instinct.

Cu greu din cauza acestor cătușe de pe încheieturile mele, reușesc să-mi acopăr capul cu gluga mantiei ca să mă pot ascunde cu mai multă ușurință. Când unul dintre soldați vor încerca să mă interogheze, așa ascunsă cum sunt, își va da seama, sau cel puțin ar trebui să o facă,  că nu are cu cine negocia. Nu cu mine cel puțin.

— Unde este? mă ia prin surprindere o voce masculină și incredibil de puternică.

După cum se adresează celorlați presupun că este șeful despre care îmi tot vorbeau acei barbari care m-au adus aici. Ca om, nu înțeleg de ce s-ar fi aliat cu vampirii. Într-un final monștrii aceștia se vor folosi de oameni până când nu va mai rămâne nimic din ei. De aceea este nevoie de mine în lumea aceasta. Într-o zi voi aduce dreptatea pe care o merită toți. Cu condiția să scap cu bine din acest loc.

La cum răsună nisipul și pietrișul de sub tălpi, sunt mai multe persoane care se apropie de celula în care stau. Patru? Nu. Sunt șase perechi de picioare care la scurt timp se opresc din mers. Cel mai probabil acum se uită ca prădătorii la mine, așteptând ca să fac prima mișcare pentru ca ei să poată riposta. Nici gând de așa ceva.

Încă de dinainte să ajungă acești vizitatori aici, m-am așezat în poziție fetală cu genunchii la piept, iar bărbia mi-am proptit-o adânc în piept ca nimic din corpul meu să nu se vadă. Și cel mai mult am pus accent pe față. Mantia de culoare închisă în această cameră întunecoasă mă apără de văzul tuturor.

— Deschide-mi ușa, ordonă cu fermitate aceeași voce de bărbat.

— Dar, Lord Ulqiorra, ea este cea care...

Încearcă cineva să îi explice, dar dintr-un motiv anume acesta nu-și mai termină propoziția și face ce i s-a cerut. Cheile zdrăngăne de câteva ori, apoi un clinchet marchează deschiderea gratiilor care ne despart. Omul ăsta sau vampirul ăsta, ce-o fii el, este o personalitate puternică dacă reușește să aducă cu atât de multă ușurință pe oricine din preajma sa la tăcere. Nu știu dacă e o idee prea bună să intre în aceeași încăpere cu mine. Sunt destul de nervoasă și în orice moment aș putea să îl dărâm, la fel și pe cei care mă păzesc ca să nu fug. Să nu uităm de faptul că eu încă mai am pumnalul familiei din care provin prins bine cu o curea de piele de coapsa piciorului. Chiar dacă sabia mi-a fost luată, mereu un profesionist poartă asupra sa o rezervă. Cei care m-au prins au omis acest lucru și totul alunecă spre avantajul meu. Momentan nu o să folosesc cuțitul ca să nu mi-l fure și pe acesta. Am să rămân nemișcată până dau de un moment oportun ca să fug de aici.