Miriam, o fată cu ochi azurii și puteri înnăscute care își ascunde identitatea și cele mai mari secrete ale sale în spatele unui aspect complet diferit de al ei. Unica aspirație a sa este cea de răzbunare pentru ceea ce i s-a luat încă de când era m...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
~ULQIORRA~
În mai puțin de o oră, Elijah sosește cu ceea ce i-am cerut. Bagajele domniței Miriam. În timpul acesta am mai pregătit câteva documente pe care trebuie să le trimit în Zorion, ele avându-l ca destinatar pe conducătorul Maxwell. Acesta trebuie să le studieze cu atenție și să își pregătească din timp grupul de vampiri și oameni care vor participa la balul organizat în curând. Toți cetățenii lui vor trebui să se supună normelor dictate de mine și știu că pentru majoritatea nu va fi un lucru ușor de realizat, dar Atlasul este dovada clară că se poate. În viața aceasta nimic nu este imposibil, nici măcar depășirea acestei situații de dușmănie dintre oameni și vampiri.
- În acea cameră din pensiune, toate bagajele fetei erau împachetate, de parcă era pregătită să fugă din oraș în orice secundă. Nu era nimic special, precum arme, bilete, scrisori. Nici un indiciu suspect cum că ar avea complici pe altundeva.
Îmi las la o parte orice documete și mă ridic de la masa de scris. Elijah ține o geanta de mărime medie făcută din piele. După culoare și felul materialului cred că pielea este una de căprioară. Îi fac semn cu mâna să îmi paseze mie ghiozdanul fetei. Fără pic de reținere, îl dechid și îi analizez conținutul. Nu găsesc nimic ce să mă pună pe gânduri în legătură cu persoana ei. Numai chestii obișnuite. O sticluță cu alifie, bandje din bumbac, puține plante medicinale, o perie din lemn de pin și câteva haine, unele dintre ele chiar destul de interesante. În timp ce scormoneam printre acestea am ajuns să îmi închipui cu i-ar veni pe corpul acela firav. Imaginar, m-am plesnit cu palma peste frunte ca să îmi revin și să mă concentrez pe ceea ce am de făcut.
- Astea sunt toate? sunt puțin surprins.
- De fapt, se oprește din a vorbi ca să scoată ceva din buzunarul interior al hainei sale, mai exită ceva. Acest obiect, încă se chinuie să îl scoată, a fost destul de bine ascuns în camera ei. L-am găsit cu ajutorul unui soldat care s-a gândit să cerceteze mai atent sertarele dulapurilor. Pe lângă că a fost pus astfel încât să nu se găsească cu ușurință, ceva mi-a atras și mai tare atenția.
Obiectul misterios se află acum închis în pumnul său. După ce termină cu ultimul cuvânt, degetele sale se răsfiră și își face apariția un lănțișor argintat care are un medalion agățat de acesta.
- Forma aceea de ochi... mi se pare că am mai văzut-o înainte.
- Da. Pe katana fetei era o gravură cu acest semn, îmi explică acesta.
Dar nu mă convinge. Parcă este altceva la mijloc. Simt că este mai mult de atât, iar bănuielile mele mereu sunt corecte.
