Oferă-mi protecție

Capitolul 10

~Dante pov. ~

Nu îmi place că sunt nervos, dar nu mă pot abține. Doar gândul că mi-o poate alunga pe Hera mă înspăimântă. Știu că l-am dezamăgit pe Luke, credea că-i sunt prieten, dar are dreptate. Ce fel de prieten sunt eu dacă nu am încredere în el. Sunt un dobitoc, cum am putut să-mi mint Alpha-ul. Dacă îi spuneam sigur o lăsa pa Hera în haită. Însă acum...
Intru ca un nebun în cameră gândindu-mă la ce tocmai am făcut, mi-am pierdut orice urmă de respect din partea lui Luke. Îmi ridic privirea din podea și parcă fiind controlat de cineva o apuc pe Hera de braț, trăgând-o după mine.
  - Alpha vrea să te vadă! spun cu o nervozitate în glas.
Continui să o strâng de mână până aud ceva :
- Dante... Mă rănești.
Cuvintele ei mă rup în două de rușine, cum pot fi așa absorbit de răutate astfel încât să rănesc făptură pe care o iubesc cel mai mult în viața asta.
O eliberez din strânsoare și imediat se dă câțiva pași în spate, masându-și încheietura.
   - Îmi pare rău. este tot ce pot spune.
Vine la mine timidă și îmi sărută obrazul. Apoi intră în biroul lui Luke.

~Luke pov. ~
 
  Aștept să vină acea Hera, pentru că merit niște informații. Cu greu rezist tentației de a deschide sticla de coniac aflată pe unul din rafturile bibliotecii. Chiar mi-ar trebui puțin alcool, dar nu o să iasă nimic din asta dacă mă îmbăt. Îmi sunt deajuns problemele cu celelalte vietăți, nu vreau un conflict cu vrăjitoarele. Aveam așteptări de la băiatul ăsta, poate exagerez și totul e doar o minciună nevinovată. Gândurile îmi sunt întrerupte de mica vrăjitoare ce intră cu capul plecat în birou. Știu că nu o face din respect,îi este frică de mine.
   - Ia loc, te rog. spun calm, dar totuși tare pentru a arăta cât de sigur sunt pe situație. Deși nu sunt.
Fata se așează și de când am întâlnit-o am privit-o o singură dată în ochi.
   - Cine ești?
   -...
   - Am spus cine ești? întreb deja enervat.
   - Mă num... numesc Hera și sunt o vrăjitoare a nestematelor. Nestemata mea fiind smaraldul.
  - Bun... Încă o dată uitându-te la mine.
Își ridică capul în slowmotion, încercând să amâne momentul în care mă va privi. Își mută privitea în ochii mei inspirând milă, în timp ce eu inspiram putere, frică și aroganță.
  - MĂ NUMESC HERA ȘI SUNT O VRĂJITOARE A NESTEMATELOR. A MEA FIIND  SMARALDUL. îmi spune cuvintele tăios dar încet.
Nu fac decât să o privesc neutru, ridicându-mi fundul din scaun. Încep să mă plimb prin cameră și spun la fel de arogant :
   - Ce cauți aici? Și care este trecutul tău?
    - Am fost luată de lângă surorile mele vrăjitoare cu 2 ani în urmă. Am fost ținută într-un beci și obligată să-mi folosesc puterile pentru un om jegos. Am fost folosită... Nu doar pentru puterile mele, m-a și...
Lasă propoziția in aer și pot observa cum își șterge repede o lacrimă. Dau din cap că am înțeles despre ce este vorba. Îmi pare rău pentru ea că a fost  sclavă sexuală pentru un prost, dar asta nu o face nevinovată.
   - Cine? întreb curios.
   - Nu, nu știu!! spune panicată și plină de lacrimi.
    - Dacă mă minți... spun apucând-o de păr și trăgând-o spre mine.
     - Nu vă mint. Vă jur. spune aproape fără suflare. Nu mi-a spus niciodată numele lui.
   Îmi mușc buza de nervi și îi dau drumul la păr. Fata se dezechilibrează și cade la podea în genunchi. Se apropie de mine și prinde în mâinile ei mici, piciorul meu.
   - Vă vă... Rog!! Nu îi face-ți rău lui Dante. Nu are nici o vină!!!
Spune Hera, mai mult printre sughițuri. Îmi trag piciorul din măinile ei și ies din birou. Am nevoie de aer.
Merg printre coridoare urmărit de o fetișcană ce cere iertarea mea. Se ține ca scaiul de mine așa că decid să merg înspre camera lui Dante,măcar o lasa în grija lui. Dumnezeu ești mare!! IA FATA ASTA DE AICI CĂ-MI FACE CAPUL CALENDAR.
Și uimit fiind văd un Dante nervos ce-și ia iubita de pe urmele mele. Mulțumesc Doamne, se pare că rugăciunea mea a fost ascultată de cel de sus, că altfel nu mai scăpam de ea și plânsul ei. Intru în cameră și rămân în tocul ușii privind.
     - Nu-mi pasă că ești Alpha-ul Suprem, ea va rămâne aici. spune Dante arătând spre Hera.
Un chicot arogant îmi scapă și privesc chipul băiatului cu mult dispreț.
Le mai arunc o privire răutăcioasă și ies învingător din cameră. Nici nu știu ce am câștigat, dar mă simțeam mai bine acum că sunt singur cu gândurile mele. Odată ieșit din încăpere îmi plesnesc o palmă peste față când o văd pe Ana ce mergea veselă spre mine. Mă poziționez în fața ușii ca o barieră pentru că dacă mai află și ea, viața mea va fi un calvar. Evident că va ține cu Dante și mă va toca la cap cu chestii de genul Cum poți despărți două suflete pereche, Dante e prietenul tău, Nu voi permite așa ceva BLA BLA BLA.
   - Ce faci? spune Ana încercând să intre la prietenul ei.
    - Bine.
Spun sec, mimând un zâmbet fals pe față.
    - Hai să ne plimbăm prin pădure. Să facem clătite. ORICE... Numai fără Dante. spun încercând pe cât posibil să amân momentul în care o va descoperii pe Hera. Mi-e frică că m-ar putea convinge să o las aici pe vrăjitoare, mi-e greu să o refuz.