Oferă-mi protecție

Capitolul 16

      Braien m-a adus la o cabană din munți, care cică a fost pregătită special pentru astfel de situații.
Tot drumul m-am gândit la Dante și Josie. E foarte posibil ca ei să fie într-o stare foarte gravă și asta doar din vina mea. Dacă acceptam situația și nu aș fi fugit ca o lașă, poate aveam dreptul la o moarte ușoară. Acum cu siguranță voi muri în chinuri, din cauza a tot ce am provocat.

      Sunt bulversată total și deși îmi doresc cu ardoare să trag un pui de somn, durerea de cap nu mă lasă.
Am ajuns la căbănuța asta de ceva timp, iar de cum am sosit am zbughit-o într-un dormitor și m-am trântit în pat.

      Ușa camerei se deschide producând un scârțâit asurzitor, dar nu mă deranjez să văd cine e. Ori este Braien, ori vreo creatură ce mă va ucide cât ai zice pește. Sincer nu m-ar deranja să mor, aș scăpa de toată vina pe care o simt acum, iar tot ce mă macină va dispărea. Eu aș dispărea.

      Dar nu pot face asta, sinuciderea nu ar rezolva nimic, le-aș frânge inima celor dragi mie și nu îmi doresc ca ei să se simtă vinovați, din simplul fapt că eu sunt un încurcă-lume.
Sinuciderea este un păcat de neiertat, nu noi suntem cei care dețin controlul asupra vieții noastre, nu avem niciun drept să decidem când se va încheia aceasta. Dacă fac acest lucru, voi determina mai multe persoane să-mi urmeze exemplul, iar eu nu vreau să fiu o influență negativă.

      Poate moartea îmi va lua toate greutățile sufletești și le va risipi, dar nu îmi doresc ca păcatele mele să le aducă doliu și întristare celorlalți.
Sinuciderea nu este un act de curaj, ba din contră, este unul de lașitate. Persoanele lașe nu își doresc să înfrunte realitatea, ele cred că se pot ascunde sub o mască spunând ca totul are o scuză,dar nu există nici o scuză, ei își doresc doar să scape de probleme.

       Greutățile ne provoacă dificultăți în viața de zi cu zi, dar trebuie să păstrăm un echilibru, fără să ne pierdem luciditatea, fără să cedăm problemelor.
Știu că dacă mi-aș face rău singură nu aș rezolva nimic și nici nu aș demonstra ceva, așa că, rămân de părere că oricât de mare ar fi ispita nu îmi pot lua viața singură.
Nu am acest drept, doar cel de sus poate decide când ne va veni ceasul.

      Îmi iau privirea de la fereastră și mă întorc pe pertea cealaltă, pentru a-l zării pe Braien cum se uită la mine ca la mașini străine.

       - Te mai holbezi mult la mine? Sau îmi zici ce ai!

       Se așează lângă mine pe pat, și începe să-și frământe degetele. Oftează iar apoi își fixează privirea în a mea.

       - Ești bine? Îmi pari cam aeriană.

       - Așa sunt eu zilnic... eram doar îngandurată, de aia mă uitam ca o stafie în gol.

       - Dacă vrei, doar dacă vrei, ai putea să-mi spui ce ai pățit.

      - Eu... eu, nu prea știu cu ce să încep.

      - Cu începutul. spune el făcându-se mai comod.

      - Păi, de când mă știu au tot existat conflicte între creaturile supranaturale, iar asta mi se pare deplasat. Chiar nu putem cădea de comun acord, adică hai să fim serioși suntem în secolul XXI, nu trebuie să mai fim așa primitivi.

      -Este un punct de vedere bun, dar cum societatea evoluează așa o fac și persoanele cu abilități neobișnuite. Oriunde vei merge vei găsi o comunitate care respectă o anumită erarhie, cum și la vârcolaci există una. Lupul Alpha ocupă poziția din vârf alături de Luna lui, apoi urmează beta-ul, al treilea la comandă și câteva cadre nu prea importante. Toți se luptă pentru putere: vârcolacii, vrăjitoarele și vampirii doresc o poziție cât mai înaltă în clasamentul celor mai puternici. Ne luptăm pentru avantaje Ana, tu chiar crezi că ne face plăcere să spintecăm alte creaturi??