Oferă-mi protecție

Capitolul 9

    ~Ana pov. ~

Mă ridic fără să-mi dau seama în fund  căutând puțin aer. Îi văd fața îngrijorată lui Luke și îmi amintesc tot ce s-a întâmplat. Tocmai am făcut o criză. Nu credeam că voi ajunge în stadiul ăsta dar chiar am devenit foarte ciudată, mi-e frică să stau singură dar nici cu mulți oameni nu mă simt comod. Mi-e bine cu Luke, Lilly, Marco și prietenii mei. Nici nu observasem că plâng până când Luke îmi șterge lacrimile cu podul palmei.
Se așează lângă mine și îi sar în brațe, mă ține strâns la pieptul lui și las lacrimile să curgă. Mă simțeam ciudat, era să mor și din nu știu ce motiv m-am trezit. Rup îmbrățișarea și mă uit amețită la Luke spunând:
   - Ce s-a întâmplat?
-Nici eu nu știu. A fost... nici nu știu ce a fost. Important este că tu ești bine.
- Mda...
Mă sprijin de umărul lui Luke ce-mi cuprinde corpul cu brațele. Era îmbrățișarea părintească de care aveam nevoie. Stăm așa câteva minute bune până ce somnul mă cuprinde, Luke mă învelește și iese încet din cameră.

~Luke pov. ~

   Ies din cameră și mii de gânduri mă copleșesc. Am nevoie să vorbesc cu cineva, dar Beta-ul meu este plecat cu treabă. Mă gândesc să merg până la Dante să-i cer un sfat. Deși e tânăr este un prieten bun. Înaintez cu o rapiditate ireală pentru a cere o a doua părere despre ce tocmai s-a întâmplat. Pașii mei se pot auzi de la mile depărtare,Lilly ieșind ca o furtună din cameră.
   - Perfect. O a treia opinie. Vino..
O iau de mână și mergem spre camera lui Dante.
-Luke... Ce ți s-a întâmplat? spune iubita mea pierdută în peisaj.
-Vei afla...
Ajungem în dreptul ușii și intrăm ca și când am fi la noi acasă. Rămân surprins când îl văd pe Dante ținând în brațe o fată. Era scundă, cu părul deschis la culoare și ochii ei erau mult prea verzi. Înaintez și miros încăperea. Nu era vârcolac, îi arunc o privire încruntată lui Dante ce pleacă capul în jos. Fata cu ochi verzi privește confuză prin cameră, cercetându-mă cu privirea. Era speriată, dar nici nu aflase ce-i voi face. Mă uit superior la ea și o trag din spatele băiatului cel credeam prieten. Mă uit atent la ea și o întreb pe un ton calm:
  - Cine ești? Sau ar trebui să spun... Ce ești. Vârcolac nu, vampir nu, elf nu deci judecând după ochii tăi ești o vrăjitoare. Am dreptate? spun pe un ton sarcastic.
-Luke mai ușor. intervine Lilly însă nu îi dau importanță. Sunt un Alpha și am anumite responsabilități, iar dacă cineva îmi încalcă regulile va plăti pe măsură, indiferent de persoană. Nu pot face diferențe între membrii haitei și prietenii mei. Revin la fata ce stătea speriată sub strâmtoarea mâinii mele.
   - Acum că am aflat ce ești, pot spune că ochii tăi te dau de gol. Din câte știu eu despre vrăjitoare, tu ar trebui să fi una a nestematelor. Poate smarald... Căci ai ochii verzi. cu astea spuse Dante rămâne puțin șocat de cât de multe am aflat despre ea doar privind-o. Și ca și cum i-aș citi gândurile îi răspund la întrebare :
  - Ști Dante, când ești Alpha Suprem trebuie să fii informat și despre alte vietăți, nu doar vârcolaci. Măcar cele principale. Acum spune-mi ce căuta fata asta aici?
- E complicat Luke.
  - Ți-am cerut un răspuns... spun cu o voce mai ridicată, vrăjitoarea începând să tremure.
  - Nu puteam să vin la tine și să-ți zic pur și simplu că vreau să introduci o vrăjitoare în haită. Așa că am ascuns-o. spune Dante privind continuu fata din mâinile mele .
-De ce aș accepta-o în haită? spun puțin mirat de chestiunea în care mă aflam.
-Pentru că e sufletul meu pereche... Da-ia!! țipă băiatul la mine.
- Cred că uiți cu cine vorbești Dante!! Eu nu sunt orice vagabond la care poți ridica vocea. spun pe un ton impunător.
Dau drumul fetei din strânsoare și văd cum se duce glonț în spatele lui Dante.
-Băiete!! Nu poți aduce pe ascuns o vrăjitoare, dar nu orice vrăjitoare ci una din cele mai puternice la mine, repet LA MINE în haită. Îți imaginezi că poate fi un spion și mai simplu... Ne poate arunca haita în aer cu un singur pocnet din degete.
-E inofensivă!!strigă Dante întrerupându-mă.
-Data viitoare măsoară-ți cuvintele băiete!! spun apucăndu-l de tricou.
Îl ridic puțin în aer până ajunge la înălțimea mea. Apuc gâtul puștiului și îl lipesc de perete. Strâng încet și aud strigătele lui Lilly ce-mi spune să o las mai moale. Trag cu coada ochiului la ce se întâmplă în spatele meu și observ cum perechea mea o ține protectiv pe vrăjitoare într-o îmbrățișare. Nu mă deranja prezența ei, mă supără faptul că am fost mințit, trădat și luat de prost. Nu pot permite asta.
  - Cum ai putut, Dante?? CUM!? spun printre dinți strângând mai tare.
Furia îmi acaparase mentalitatea, îi dau drumul lovindu-l cu capul de perete. Mă întorc cu spatele și oftez zgomotos, ca mai apoi să spun puțin mai calm:
  - În biroul meu Dante!acesta nu spune nimic, dar pot să jur că și-a dat ochii peste cap.
Ies din cameră și mă opresc pentru a auzi reacția celorlalți.

~Dante pov. ~

Iese trântind ușa după el în timp ce nervi mei clocotesc. O privesc pe Hera și pot vedea teama din ochii ei. Luke ăsta... Se crede mare și tare doar pentru că este Alpha, dar nu am să-i permit să se atingă de prințesa mea. Am să-l înfrunt oricât de greu ar fi, nu o pot face pe Hera să sufere din nou. Ușa se deschide brusc și vocea lui Luke răsună în toată încăperea:
   - ACUM...
Să înțeleg că trebuie să mă duc după el, îmi fac curaj și pornesc pe urmele liderului meu. Ajung în fața biroului și intru, asezându-mă pe scaunul din fața lui Luke.
  - Fă-mi ce vrei, dar Hera vreau să fie intactă.
- Bun... Deci Hera o cheamă. Spune-mi Dante, nu ai încredere în mine? Dacă nu te invit să îmi spui, accept insultele.
- Am încredere.
  - Serios? spun sarcastic  continuând să-l privesc ucigător.
Dacă puteam să-l omor prin priviri o făceam de mult. Nu pot să cred că mă minte în față, dacă avea încredere nu ascundea asta de mine.
- Dragă, nu mă minciuni... Dacă aveai încredere în mine, nu văd de ce mi-ai ascuns adevărul. Crezi că m-aș fi opus relației tale cu Hera? Mă vezi în stare să stau în calea fericirii tale?
-Luke eu...
-Mă crezi un tiran Dante? spun îndurerat, durerea trădării citindu-se în glasul meu.
-Luke...
Nu mai continuă fraza și eu deja știu răspunsul lui.
  - Ok, am înțeles. Du-te Dante, și spune-i iubitei tale să vină la mine în birou.
Băiatul pleacă, devenind încordat la auzul vorbelor mele. Rămân singur și îmi las capul să cadă în palme.
Căcat Luke, căcat. Ești băgat în câcat până-n gât.

Mdaaa... O să am mult de scris în capitolul următor,dar eu zic că merită. Ce ziceți, a reacționat bine Luke? Scuze pentru greșeli dacă sunt și m-ar ajuta mult dacă ați lăsa un vot și un comentariu. Love you!! Paa!! 😍😍😍😍😍😍