Oferă-mi protecție

💚Capitolul 7💚

  ~Ana pov.
Au trecut doar 3 zile ce mi s-au părut a fi 3 ani. Dacă nu erau băieții m-aș fi plictisit grav. Am un fel de program de urmat:stat la perfuzie cu orele, mers la recuperare, iarăși perfuzie și într-un final pot vedea pe cineva. Mă simt ușurată că azi voi sta cu Lilly. Marco e mult prea îngrijorat, iar Luke crede că sunt de sticlă și pot oricând să mă sparg. E ciudat, dar m-am apropiat mult de Marco, e foarte dulce, îmi face mereu pe plac și simt că pot să-i spun orice. Atingerile lui gentile îmi trimit fiori de plăcere prin tot corpul, și nu mai zic de cuvintele lui siropoase ce mă fac să-n roșesc.
-Bună pitico! Ce faci? intră cu grijă Lilly, așezându-se pe un colț al patului de spital.
-Ehh... Se putea și mai bine. Nu credeam că va trebui să învăț din nou să merg, parcă lucruri de genul ăsta nu se uită niciodată.
-O să te faci bine, dacă cooperezi cu medicul. Nu te pot ține în perfuzie tot timpul, deci în curând vei mânca ceva mai consistent.
-Nu ști cât tânjesc după o friptură suculentă.
Un chicot mic îi scapă lui Lilly ce mă ia ușor în brațe.Vă puteți imagina, am reușit să mă ridic în fund, e o realizare uriașă, având în vedere faptul că stau mai tot timpul anchilozată în patul ăsta tare.
-Mersi Lilly. Ai cele mai bune îmbrățișări posibile.
-Awww... Drăguță, eu fac doar ceea ce simt. Totul vine de la sine. spune mângâindu-mi cu grijă spatele plin de răni.
Deși este doar cu câțiva ani mai mare ca mine, o consider mama mea, e o ființă mult prea bună pentru lumea asta plină de barbaritate. Are un zâmbet cald ce-ți șterge orice urmă de ură din tine. Dacă nu ar fi fost ea eram o altă persoană, mult mai impulsivă, needucată și cu un suflet rece. Ea m-a ajutat să trec peste moartea părinților și bunicii mele , asigurându-se că am tot ce-mi trebuie,exact ca acum. O iubesc prea mult pe Lilly și nimeni nu îi poate lua locul. Nimeni nu se poate compara cu ea. Aș putea spune că e un înger venit pe pământ, să ne facă mai buni.

***
  - Ana noi plecăm mâine. spune încă ținându-mă în brațe.
-Dar cum o să merg eu cu mașina, dacă nu pot sta în fund mai mult de 10 minute?
-Tu vei mai rămâne aici. Nu poți întrerupe recuperarea.
-Da nu vreau să stau singură. spun dezlipindu-mă din imbrățișare privind puțin agitată spre Lilly.
-Stai liniștită, Marco o să fie cu ochi pe tine mai bine ca oricine din haita noastră. O să stai aici câteva săptămâni, apoi vi înapoi în haită. Nu vreau să-i îngrijorez pe cei din haită. Ști că te consideră una de-a noastră, și ar fi devastați dacă ar afla ce s-a întâmplat cu tine. Omul și-a meritat-o, dar nu vreau să aduc ură și răzbunare  în colonia noastră.
-Bine... ai dreptate. oftez zgomotos în timp ce mă întind în pat ca o mumie.
-Pa pitic!! spune Lilly dându-mi un pupic pe frunte.
-Pa mamișor!! spun încet lăsându-mă pradă viselor.

***
Mă trezesc puțin amețită, observând corpul frumos al lui Marco ce se uita insistent la telefon.
  - De cât timp dorm. spun cu o voce prea înceată pentru gustul meu.
Văd că-și ridică privire din ecranul luminos venind mai aproape de mine. Își pune mâna pe fruntea mea, încruntându-se.
- Ai febră, milady. se îndreaptă furtunos spre ușă bolborosind ceva pe sub barbă. O înjurătură presupun. Se întoarce cu medicul pe care l-am văzut mai des în ultimul timp decât pe proprii mei prieteni.
  - Stai liniștit Alpha, e doar o reacție a organismului ei la antibioticul pe care îl ia.
-Adică nu e singura?
-Vor mai fi și altele, dar dacă nu va urma tratamentul dat de mine, situația ei se poate înrăutăți.
Marco mă privește trist apoi îi spune ceva medicului, ce aprobă fericit.
-Domniță, ce zici de o schimbare de decor?
Îl pivesc confuză așteptând o continuare, în schimb vine și mă ia în brațe stil mireasă. Îmi las capul să alunece pe pieptul lui, mâinile mele încolăcindu-se în jurul gâtului lui, pentru ai inhala mai bine parfumul bărbătesc.
Ma cărat etaje întrgi până in fața unei uși mari și albe. O deschide cu cotul intrând într-o cameră uriașă, mă așează pe pat și râde zgomotos la văzul gurii mele ce a format un O perfect.
  - Ești așa de dulce!
Nici nu am apucat să reacționez că buzele lui le-au zdrobit pe ale mele într-un sărut flămând. I-am răspuns stângaci, mâinile mele ajungând pe umerii lui mari. Mă prinde cu o mână de talie, cu cealaltă susținând-și greutatea. Mă desprind din sărut pentru a mai lua aer, Marco privindu-mă mândru. Părea obosit, cearcănele mov fiind mult mai pronunțate, și jur că ieșeau mult prea mult în relief.
  - Vino să dormi! spun încercând să mă ridic, dar fără să-mi dau seama fața mea a făcut contact cu podeaua.
- Ana. spune printr-un oftat dureros ce mă întrista. Ce îmi faci tu mie?
-Nimic, jur!!
Marco schițează un zâmbet scurt și mă pune din nou pe patul moale și călduros.
-Haide acum, culcă-te. Îți ordon!! spune încercând să pară autoritar,dar mai mult pare un copil ce a rămas fără acadeaua lui.
-Cine ești tu să-mi ordoni? spun incercând să-l enervez.
-Deci vrei să ne jucăm...
-Nu... Tot ce vreau este să te odihnești, te rog.
Respirația mea devine mult mai alertă căci Marco era acum deasupra mea, doar câțiva milimetri despărțindu-ne.
- O voi face... Cu o condiție
-Și care ar fi aceea!?
-Să mă lași să dorm aici cu tine.
Sincer nu mă deranja, dar nu îi puteam oferi satisfacție, așa că m-am strâmbat puțin ca mai apoi să-i accept propunerea. Pe fată îi apare un rânjet identic ca cel făcut în noapte în care ne-am cunoscut. Își lipește buzele de ale mele, lăsând dulceața buzelor lui și pe ale. Se intinde lângă mine, învelidu-mă până-n gât. Nici nu observasem că el era deja schimbat în pijamale, în timp ce eu purtam aceiași cămașă de noapte.
  Mă cuibăresc mai bine lângă el, hrănindu-mi plămânii cu mirosul lui mentolat.

Nu știu cât de reușit este capitolul, dar mna... Sper că v-a plăcut!! Mă bucur super mult că suntem pe locul 4 la categoria ~lupi~. Scuze pentru greșeli dacă sunt și nu uitați să lăsați un vot și un comentariu cu părerea voastră. Vă puup!!! 🥳🥳💟💟💟💟💟💟💟💟💟💟💟