Capitolul 11

292 19 0
                                    

La media este Ezra. Astăzi ne afundăm puțin puțin în acțiune.🖤
Nu uitați de trailer-ul cărții ce îl găsiți pe pagina mea de instagram
https://www.instagram.com/tv/CDETbbrgy8d/?igshid=1tdxoyrvgewkf. Lectură plăcută!! 🖤🖤🖤🖤🖤🖤🖤🖤🖤🖤🖤🖤🖤🖤

          ~EZRA pov. ~

    - Îl urăsc, Victor, îl urăsc!! Mi-a luat-o pe vrăjitoare, fără brățara ei nu pot duce planul la bun sfârșit.
    - Calmează-te!! Stai liniștit o dată în viață! Trebuie să avem răbdare sau nu o să-l distrugem niciodată pe Luke și haita lui de nimic.

Victor are dreptate, nu pot da greși, nu după tot ce mi-a făcut! M-a umilit, m-a alungat și m-a învins. Eram prieteni înainte de a se alege Alpha-ul haitei, desigur că Luke știa că asta e dorința mea, dar nu a băgat-o în seamă. Mi-a rupt oasele în două, m-a mușcat până la sânge, mi-a dezmembrat membrele și cel mai rău mi-a distrus orgoliul. Nu numai că a câștigat, a mai primit și titlul de Alpha Suprem. Nu îmi vine să cred nici acum, suntem veri și el fără pic de scrupule m-a bătut în ultimul hal. Dar timpul a trecut, iar eu m-am schimbat. Am devenit un om fără sentimente, am ucis un Alpha, devenind liderul haitei Terror, o haită formată din hibrizi. Dragul meu verișor nu știe de această haită, ca fiind sub conducerea mea, fiind la mare distanță de haita lui.
Și când planul meu va fi gata, nici nu va ști ce l-a lovit.
     Mă sprijin de birou privind spre prietenul meu, sorbind dintr-o cană de cafea. Eram doar un copil naiv pe atunci, nu am observat cât de posesiv este Luke. De la jucării, teren, prieteni și chiar familie. Aveam o relație bună cu unchiul și mătușa mea. Sau mai simplu părinții lui Luke, pe care i-a sucit cum a vrut. Mi-a amăgit propriul tată, eram sânge din sângele lui, iar lui nu i-a păsat nici măcar o secundă de mine. Dar bine zis ERAM, nu pot avea slăbiciuni, așa că ori de partea mea, ori contra mea.
    Întotdeauna am fost umbra lui Luke, tot ce făcea el era extraordinar, iar ce făceam eu era un rahat. Atât am fost pentru ei, un rahat cu ochi. Poate mai era cineva căruia i-a mai păsat de mine, dar nu m-a mai căutat. Cu siguranță, cea mai nobilă ființă pe care am cunoscut-o, a uitat de mine. Ana... Și acum îi pot auzi glasul pițigăiat. Atunci era doar o copilă, acum e o femeie în toată firea. Am văzut o poză cu ea pe Instagram, e frumoasă. Mereu am sperat ca ea să fie sufletul meu pereche. Dar am fost izgonit înainte de a împlini 17 ani, vârsta de la care îți poți recunoaște perechea.

  Îmi scutur capul pentru a ieși din această stare de melancolie, iar când dau să mai iau o gură de cafea, observ că s-a răcit. O las pe birou și plec să mă antrenez. Mintea mea e cu gândul la răzbunare și cu cine va alege Ana să lupte. Evident o voi lăsa să-și aleagă tabăra și m-ar bucura dacă ar lupta alături de mine. Încerc să nu mă mai gândesc la ea, dar lupul meu îmi cere răspicat să continui subiectul Ana. Nu prea are sens, doar au trecut 7 ani de atunci și eu tot la ea am gândul. Oare e bine? Are iubit, dar suflet pereche? M-a uitat? Mii de întrebări zboară prin creierul meu de babuin și am impresia că îmi voi pierde și ultimul neuron. Nu prea m-am gândit la Ana în anii aceștia, dar ceva s-a activat în mine și nu știu ce.
  Opresc antrenamentul și mă duc la medicul acestei haite.

  - Roger, ce este cu mine? De ani nu am mai văzut-o pe fata asta și dintr-o dată simt nevoia să știu că e în viață.
 
   - Dacă a fost importantă în trecutul tău, mai pot fi sechele rămase din copilărie. Poate ai nevoie să vezi niște fețe cunoscute din locul în care ai trăit.

   - Eii... Prosti, ce sechele. Eu omor oameni cu mâna goală și nu am nimic, da am nu știu ce de probleme mintale că nu am văzut o fată din haita aia stupidă. Mai lasă vrăjelile...

   - Alpha, du-te la alergat până în haita aceea și privește chipul celui ce te macină.

- Ar trebuii să alerg două zile fără oprire. Dar, aș putea lua limuzina, nu, prea mult. Mașina?

Oferă-mi protecție Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum