Acaparat de emoții

287 27 95
                                    

Jungkook fugea ținând-o pe Chunseo de mână. Au ieșit rapid din liceu și după mult fugit, au oprit într-un loc sigur.

Chunseo:de ce au făcut asta?

Jungkook:am făcut-o că să te protejez. Nu știu ce îmi faci, și nu îmi place.

Chunseo(roșie în obraji):poftim?

Jungkook nu a mai răspuns. A fugit lăsând-o pe fată singură.

A așteptat până când au început iar orele și a intrat ușor în școală. Era nervos. Fierbea de nervi defapt. Ar fi vrut să se întâlnească din întâmplare cu cineva, preferabil un puști mai mic decât el pe care să poată să îl bată.

S-a așezat pe o bancă pe hol. A stat acolo vreo 20 de minute. Mai avea puțin și adormea, dar a auzit pași pe coridor. Norocul său, un puști firav,  părea clasa a 9-a, mergea rapid spre toaletă. Era șansa lui să își scape de nervi.

Se ridică rapid mergând ușor pe urmele lui. Băiatul a ajuns la toaletă, dar fix când să își facă treaba, Jungkook intră și îl bate.

După 20 de minute lungi de durere pentru săracul băiat, Jungkook se plictisește.

Jungkook:cum te cheamă, puștiule?

Copilul(printre lacrimi):H-Han Jisung.

Jungkook:bine, Han Jisung, uite cum facem, tu nu mă pârăști nimănui, iar eu nu te omor în bătaie dată viitoare când te prind, înțeles?

Jisung dă afirmativ din cap și iese din baie fugind.

Chunseo tocmai intra în liceu, prima imagine pe care o vede fiind un băiat destul de familiar care fugea mâncând pământul. Se auzeau suspinele lui zgomotoase pe tot holul.

Chunseo decide să încerce să afle de ce plânge. Îi era milă de el, așa că fuge după acesta. Reușește cumva să îl prindă din urmă și când îl vede ramâne șocată. Era colegul ei de bancă plin de vânătăi și cu buza spartă. Lentila dreaptă a ochelarilor săi era crăpată, iar hainele lui erau șifonate. Părul său era un total dezastru. Arăta deplorabil și plângea foarte tare.

Chunseo îl ia în brațe și îi spune lucruri frumoase ca să îl liniștească.

Jungkook apare în spatele lor și o trage pe Chunseo după el.

Chunseo:ce faci? Lasă-mă jos, animalule!

Jungkook o trântește pe fată de un perete.

Jungkook:ce căutai luându-l în brațe pe ciudatul ăla?

Chunseo:era rănit și am vrut să îl ajut să se simtă mai bine.

Jungkook:oh, bine de știut. Data viitoare când îl bat o să îl omor.

Chunseo:ce?

Jungkook nu se mai recunoștea pe sine. Devenise un ciudat de când a început să fie apropiat de Chunseo, iar asta îl neliniștea.

Băiatul fuge. Nici el nu știa unde, dar nu îi păsa, voia doar să scape din acea situație penibilă.

5 ore de somn rezultă rezultă capitole oribile la cărți, ca ăsta. Nu mi-a plăcut ideea de a îl pune pe Dumnezeul meu în această situație nașpa, dar _Kim_Yerin_ a vrut să apară și Stray Kids în carte, deci iată un mic Jisung. Știu că nu la asta s-a referit când a zis că îi vrea în carte, dar am vrut neapărat o victimă, pentru a intensifica prostia din carte.

Clișeu//ChunkookUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum