Lumi ascunse: Confruntarea Regelui

Lumi ascunse: Capitolul 14 - Lovitură sub centură

Angel s-a trezit mai obosită decât era înainte de a adormi.

Era în camera ei, însă nu ştia cum a ajuns acolo. Tot ce ştia era că adormise în avion, când se întorceau de pe insula Venturi.

Sâmbătă nu a avut timp să observe, dar camera era chiar drăguţă, exact pe gustul ei, iar simplitatea camerei îi aminti de cerul albastru, încununat de razele Soarelui. Era văruită în mai multe tonuri de albastru cu diferite desene ambigue pe perete, avea un dulap pentru haine ascuns în peretele din dreapta uşii, un birou negru lângă fereastra de pe peretele din stânga uşii, patul era lângă fereatra de pe peretele opus intrării şi mai avea două fotolii şi o canapea bleu lângă uşile culisante ale dulapului. Covoraşul, tot de o culoare albastră, era aşezat în mijlocul camerei şi îi dădea un aspect frumos, se simţea ca acasă.

Azi, fiind luni, trebuia să se ducă la şcoală. Nu îi plăcea foarte mult ideea de a fi o elevă nouă într-un liceu nou, dar nu avea ce face, trebuia să îşi îndeplinească destinul.

Şi-a luat cele necesare pentru duş de pe noptieră şi s-a dus la baie. Când s-a întors, s-a oprit în faţa dulapului, i-a deschis uşile şi s-a uitat la hainele care erau aşezate ordonat pe umeraşe. Nu ştia cum de au ajuns acolo, ea nu le aşezase, dar bănuia că Pearl s-a ocupat de ele. Mai observase şi faptul că erau alte câteva lucruri noi, haine pe care nu le cumpărase ea. După ce le-a analizat mai mult timp, s-a hotărât să se îmbrace cu un pantalon de blug albastru deschis, cu talie joasă, o cămaşă albă peste care a pus o vestă de blug tot albastru deschis, adidaşii albi, Puma, şi o geacă grosută, albă, având în vedere că în acea zonă vremea era mai mereu ploioasă şi rece.

Şi-a prins părul într-o coadă în partea dreaptă a capului, s-a dat cu puţin rimel şi a coborât în bucătărie , unde lumea mânca sau se uita la ştirile de dimineaţă.

“ ’Neaţa!”, salută voioasă, zâmbind cu toată gura.

“ ’Neaţa!”, răspunse ceilalţi în cor.

Caleb venise la ea şi o sărutase scurt pe buze, după care se întoarse la vizionarea ştirilor.

Angel s-a aşezat la masă, iar Pearl i-a servit micul dejun. Acesta consta într-un castron de lapte cu cereale, preferatul ei de altfel.

A mâncat şi a plecat la şcoala împreună cu prietenii ei. Maşina pe care o conducea Georgi era încăpătoare, un mini van de 7 locuri, însă era puţin prea mare pentru gustul ei.

A lăsat preferinţele la o parte şi şi-a întors privirea pe geam. Natura verde ce se întindea în faţa ei era magnifică.

Se vedeau ici – colo câte o căsuţă rustică printre multitudinea de copaci, câte un copil sau adult care ieşea din casă, pregătindu-se pentru o nouă zi, ori se auzea câte un câine lătrând lângă gard.

Nu a durat mult până să ajungă la liceu. Era destul de aproape şi destul de uşor de recunoscut.

Liceul era format din mai multe corpuri, fiecare clădire având doar un etaj şi fiind notată cu câte o literă.

Parcarea era destul de aglomerată, Georgi abia găsind un loc pentru maşina lor cea mare.

“Cred că trebuie să ne luăm două maşini. Asta e prea mare, nu voi găsi mereu loc de parcare.”, constată Georgi după ce oprise motorul maşinii.

Angel a coborât imediat din maşină, dorind să simtă aerul rece şi proaspăt cum îi invadau plămânii.

A observat că elevii încă mişunau prin curte. Aceştia s-au întors curioşi să vadă cine erau străinii din parcare şi au rămas cu toţii uimiţi. Băieţii mai aveau puţin şi salivau şi la fel făceau şi fetele.