𝕄𝕒𝕪𝕕𝕒𝕪 | 𝕧𝕠𝕝𝕦𝕞𝕖 𝕀

5.

In urma cu 110 de ani

Vântul adia ușor. Primele semne de sosire a toamnei. Îmi trag mantia lunga și neagră deasupra rochiei pompoase. Aveam de gând sa merg iar prin orașul micuț sa m-a plimb.
Tocurile mele răsunau pe asfaltul străzilor. Deși era început de toamna, florile încă colorau trotuarele străzii.
M-a uitam la oamenii din jurul meu care păreau mai ajutați ca niciodată.
Când ajung in piața centrală observ o mulțime mare de oameni adunați într-un loc, parca așteptând pe cineva.
Venisem in Seoul de câteva luni tocmai din Busan și încă nu am avut ocazia sa m-a familiarizez cu oamenii de aici. Pana la urma eram doar o persoana nemuritoare care după o anumită perioada de timp trebuia sa se mute in alt oraș pentru a nu instala panica.
Imediat cum ajung lângă ei observ un copil pe jos care striga după ajutor, dar nimeni nu făcea nimic. Îmi iau inima in dinti și fug spre el, așezându-ne in genunchi lângă el.
-Unde te doare, băiețel? îl întreb grabita și încep sa îl examinez.
...-Piciorul. spune slab și indica spre piciorul stâng puțin mai sus de glezna.
-Pot sa te fac bine. Ai încredere in mine. ii spun zâmbind pentru ai câștiga încrederea.
Băiatul nu mai spune nimic ci doar da din cap in semn apribator. Ii ridic ușor materialul moale de culoare închisă a pantalonului. Atunci când îl ridic destul de sus observ o rana destul de adânca și in punctul de infecție. Fără sa m-a mai gândesc la viitoare consecințe, îmi plasez mâna peste rana și închid ochii începând sa m-a concentrez pe ceea ce aveam de făcut. In jurul meu puteam auzi tot felul de șoapte și cuvinte nu tocmai frumoase trimise l adresa mea. Îmi deschid ușor ochii, iar lumina albastra ce ieșea din mâna mea a putut șoca pe toată lumea. Îmi îndepărteze mâna ușor de pe rana acum vindecata și curată. Ii așez pantalonii la loc și îl ajut pe micuțul baiat sa se ridice in picioare.
-Acum ești ca nou. Ai grija ca data viitoare sa nu te mai rănești.
...-Am înțeles. Mulțumesc, nuuna. spune zâmbind și pleacă de lângă mine tipărind.
M-a ridic de jos și îmi scutur rochia de praf. Am vut sa plec din locul ăla, dar sunt prinsă de par și trântită pe asfalt.
...-Cine ești, monstrule? Nu acceptam asemenea creaturi pe aici inafara de cei de la palat. spune un bărbat cu joaca groasa. O sa ne omori in curând? spune trăgând mai tare pe parul meu și lovindu-mă peste fata.
-Doar am ajutat pe cineva. Nu văd care ar fi problema.
...-Priblema ești tu acum.
M-a trăgea de par și dădea in mine fără pic de mila. Puteam simți rănile cum se instalează pe corpul meu. Am încercat sa m-a apar și sa m-a eliberez cât am putut, dar am eșuat.
S-a asezat deasupra mea și a început sa m-a strângă de gât cu amândouă mâinile.
...-Trebuie sa mori, exact ca ceilalți.
In clipa aceea eram disperata după o gura de aer. M-a zbăteam sa m-a eliberez, dar strânsoarea sa eram mult prea mare. Nimeni nu făcea absolut nimic ca sa m-a salveze.
Sunetul unei impuscaturi s-a făcut auzita și am putut vedea cum omul ce se afla deasupra mea e luat de alte doua persoane.
Cineva m-a ajuta sa m-a ridic de jos și m-a susține sa nu cad. Respiram foarte greu și chiar simțeau ca in scurt timp voi muri.
Îmi ridic privirea și pot vedea 7 persoane îmbrăcate frumos și care păreau ca ar avea aceeași vârsta ca și mine. Puteam vedea oamenii din jur cum aveau capul plecat.
...-Cum îndrăznești sa ataci pe cineva nevinovat. spune băiatul care se afla acum in fata omului ce m-a atacase.
...-Majestatea voastră, fata aceea are puteri.
...-E vreo problema cu asta? Eu unul nu văd acest lucru o amenintare pentru nici unul dintre noi, din contra e un lucru chiar bun. spune unul dintre băieți și se uita spre mine. Fata asta pare prea inocenta pentru a face ceva rău cuiva, voi nu credeți la fel? spune iar ceilalți 6 aproba.
...-Acesta e doar un avertisment, dar data viitoare voi intervenții serios in treaba asta. Hanse, Byungchan dați-i drumul.
Cei doi încuviințează și îl lasă liber. Am înțeles imediat ce ei erau de la palat și ca unul dintre ei e regele.
...-Ești bine? m-a întreabă băiatul de lângă mine.
-Acum pot spune ca sunt bine. Mulțumesc de ajutor. spun făcând o plecăciune in fata lui.
...-Dar ești plină de vânătăi pe corp.
-O sa treacă repede, chiar dacă nu pot sa le vindec acum. La mine rănile care nu sunt grave se vindeca încet in 2 zile.
...-Ești un vindecător, nu-i așa? spune unul dintre băieții care acum se aflau in fata mea.
-Da.
...-Ai un curaj nebunesc. Ce ai zice sa vii cu noi la palat și sa discutam acolo mai multe? m-a întreabă zâmbindu-mi.
-Mulțumesc. Ar fi o onoare. spun zâmbindu-i la rândul meu.
Îmi face semn sa ii urmez. Băiatul de lângă mine se uita la mine și era atent sa nu îmi pierd echilibrul.
Când am trecut pe lângă omul ce m-a atacase, am putut observa cu coada ochiului ca avea in mâna un cuțit și se îndrepta spre noi. Nu mai stau sa m-a gândea și m-a rotesc scotand din chetele cu toc un evantai ca sa opresc atacul. M-a uitam la omul care acum stătea uimit in fata mea.
-De data asta nu am avut noroc. spun și chicotesc.
...-Gărzi, luatil. spune unul dintre băieții din spatele meu.
Omul din fata mea este luat pe sus de către gărzi și dus într-un loc pe care nici nu eram curioasa sa îl aflu.
M-a aflam de câteva minute bune pe scaunul din sala mare frumos aranjata, având o cana cu ceai de flori de cires in fata.
...-Ești o fata chiar curajoasa, sa știi. Eu sunt regele Seungwoo, iar ei sunt cei doi fii ai mei, Seungsik și Sejun. Spune arătând spre cei 2 ce se aflau lângă el. Iar cei 4 sunt șefii gărzi regale, Heochan, Hanse, Byungchan și Subin.
-Eu sunt Yoohyeon. Incantata de cunoștința. le spun zâmbind.
Subin-De asemenea. Ai un zâmbet chiar drăguț.
-Mulțumesc.
Seungwoo-Ai niște reflexe chiar bune și știi sa te aperi, iar faptul ca nu îți e frica sa faci lucrurile astea e un avantaj. M-a gândeam ca tu sa fii una dintre șefii gărzii regale. Ești de acord?
-Da. Dar nu vreau sa va simțiți vinovați din cauza a ceea ce s-a întâmplat și sa vreți sa m-a înveseliti dându-mi acest privilegiu. Acest accindent e doar încă unul din multele care mi s-au întâmplat in atâția ani.
Seungwoo-Nu e mila. E doar funcția care ți se potrivește mai mult decât ceea de a fi rănită. In plus, dacă vrei poți sa te muți la palat.
-Bine. Accept. Dar doar din cauza ca îmi sunteți deja simpatici și chiar apreciez ce ai spus, Înălțimea ta.
Seungwoo-Te rog, spune-mi Seungwoo. Doar suntem prieteni de acum cu toții.
-Bine, Seungwoo. ii spun zâmbindu-i.