𝕄𝕒𝕪𝕕𝕒𝕪 | 𝕧𝕠𝕝𝕦𝕞𝕖 𝕀

2.

Eram in fata oglinzii și m-a aranjam puțin. Pantalonii de piele, cămașă neagră și scurta, bocancii cu toc împreuna cu sacoul tot negru se potriveau de minute in contrast cu pielea mea albă. Parul lung care acum era roșu, a rămas singurul lucru neschimbat la mine după atâția ani.
Îmi aplic puțin machiaj și cobor jos.
Handong-Stai jos și mănâncă puțin înainte sa pleci. spune când intru in bucatarie. Am făcut clătite.
-Îmi beau cafeaua repede și mânanc 2 clătite pentru ca deja sunt in întârziere.
Siyeon-E un drum de doar 20 de minute. Cum vei ajunge la timp? întreabă de parca nu ar sti cum conduc eu.
-Da, dar dacă merg cu viteza și o i-au pe scurtatur pot ajunge in mai puțin de 10 minute. spun începând sa mânanc și sa îmi beau cafeaua.
Siyeon-Ești o fugura. Acum înțeleg cum de ești cu Subin. Amândoi pasionați de viteza și toate astea.
-Știu. Oi stăpâni eu vindecarea, dar nu te pune cu mine. spun luând și ultima înghițitura din lichidul amărui. Am plecat. Sa aveți grija de voi și promit ca vin in vizita cât de curând.
Dami-Vezi ca ai promis. Sa nu uiți. striga după mine când vede ca sunt aproape de usa de la intrare.
-Nu uit. strig înapoi și închid usa in urma mea.
M-a urc pe motocicleta și îmi pun casca pe cap. Pornesc motorul și plec in viteza spre palat.
Din câte am înțeles ieri înainte sa plec, cunoașterea printesei va avea loc in grădina din spate. Avantajul este acela ca, grădina este aproape de pădurea prin care este scurtatura mea. Pot spune ca am învățat toate scurtăturile și drumurile care sunt lângă sau duc spre palat.
Ies din pădure și pot vedea ca deja evenimentul deja a început. Pot vedea o fata cu parul intr-o nuanță stearsa de portocaliu și care poarta o rochie destul de pompoasă după parcarea mea.
Intru cu viteza in grădina și opresc motorul in mijlocul grădinii. Îmi dau casca jos și o asej pe ghidon, nu înainte de a m-a da jos.
-Scuzați întârzierea. spun și zâmbesc.
Puteam auzi persoanele din jur cum șușotesc, dar prefer sa nu le bag in seama și m-a duc spre băieții așezati unul lângă altul și care se uitau uimiti la mine, dar și zâmbind. M-a așez lângă ei și privesc in fata.
Byungchan-Ce intrare.
-Mersi.
Subin-Ai fost la fete, nu-i așa?
-Da. Am simțit nevoia de a vorbi cu ele și plus ca îmi era dor de ele.
Subin-Nu mai pleca fără sa m-a anunți. Mi-am făcut griji in privința ta. spune și se uita spre mine.
-Scuze. Voi tine minte asta. Nu trebuia sa îți faci griji, știi bine ca pot avea grija de mine. îmi întorc capul spre el și ii zâmbesc, mai apoi plasându-și un mic sărut pe obraj.
Subin-Doar atât merit?
Hanse-Și iar au început.
M-a uit urat spre el și îl las in pace. Îmi întorc privirea și îl văd pe Seungwoo apropiindu-se de noi, urmat de acea fata care avea un zâmbet imens pe fata.
Seungwoo-Dragilor, v-o prezint pe Rosé, fiica mea. Rosé, ei sunt frății tai, Seungsik și Sejun. Iar cei patru sunt șefii gărzii, Hanse, Byungchan, Subin și singura și unica noastră fata, Yoohyeon. spune zâmbind.
Rosé-Incantata de cunoștința, sper sa ne înțelegem bine.
Zâmbea in continuare, dar zâmbetul ei era mai degrabă unul forțat și care nu prevestea nimic bun. Îmi mut privirea spre ochii ei, iar mirarea mea a fost atunci când am observat ca ochii ei erau negrii și care nu emanau nici măcar o emoție, erau reci și îți provoca fiori pe sirea spinării.
Evenimentul a durat câteva ore bune, iar in sfârșit s-a terminat. Seungwoo a rămas sa își i-a rămas bun de la invitați împreuna cu Rosé.
Le fac semn băieților sa m-a urmeze, destinația fiind sala de conferințe.
Heochan-De ce ne-ai adus aici? întreabă și se aseaza pe un scaun.
-Doar eu am observat ceva ciudat la Rosé?
Hanse-Cu ar fi? Oricum tu vezi numai lucrurile ciudate la persoane.
-E serios. Privirea ei și zâmbetul.
Hanse-Doar încerca sa fie amabila și posibil și ea se simțea incomod.
-Zâmbetul ei era forțat, iar privirea era rece.
Seungsik-Acum ca zici, și eu am văzut același lucru.
Sejun-Și sa nu uitam de faptul ca nu seamănă cu nici unul unul dintre părinții noștri.
-Fără supărare, dar cred ca e ceva ineregula la ea. Am o presimțire.
Subin-Ar trebui sa ii spunem lui Seungwoo?
Seungsik-Nu. Tata nu trebuie sa afle momentan nimic. Asta l-ar răni și chiar nu vreau sa îl văd trasat din nou.
Discuția noastră e întreruptă de usa sălii care se deschide și pe ea intra Rosé care de data asta nu arată nici o emoție.
Sejun-Nu ai voie aici. ii spune cu o voce rece.
Rosé-Seungwoo, a spus ca aici va pot găsii și am vrut sa lămurim niște lucruri.
Subin-Nu ar trebui sa ii spui "tata"?
Rosé-Momentan nu, frumușelule. spune și ii face cu ochiul.
Am brut s Ama ridic și sa ii zic câte ceva, dar mâna mea e prinse pe sub masa de către Seungsik.
Subin-Nu îmi spune așa.
Rosé-In fine. Chiar dacă de azi vom locui împreuna sa nu credeți ca suntem prieteni. Nu creau sa va băgați in treburile mele sau ca comentați ceva. Și sa nu va mai dați in spectacol, lucrul asta m-a deranjează. spune pe un ton rece și își fixează privirea spre mine.
Usa se deschide din nou, iar Seungwoo vine zâmbind.
Rosé-Mai vroiam sa spun un lucru. M-a bucur ca in sfârșit mi-am cunoscut familie. își schimba totul într-unul cald și zâmbește. Acum voi pleca. face o plecăciune și pleacă.
Persoana asta m-a uimește la cât de prefăcută poate sa fie. Dar mascarada asta nu o sa ii meargă pentru mult timp.
Seungwoo-M-a bucur sa văd ca va înțelegeți și ca sunteți împreuna.
Sejun-Da, și pe noi. se chinuie sa afișeze un zâmbet. Dar tot nu avea voie sa inte aici.
Seungwoo-A fost doar o mică excepție.
Sejun-Care sper sa nu se mai întâmple. spune socotit de abia auzindu-se.
-Okay. Eu cred ca m-a duc in camera mea, sunt obosita.
Subin-Vin cu tine.
Hanse-Aveți grija ce faceți, porumbeilor. tipa atunci când ieșim pe usa.
-Nu te privește, Hanse. tip înapoi la el de pe partea cealaltă a idei.
Imediat ce ajung in camera îmi iau haine de schimb și intru in baie. Intru înapoi in camera, de data asta purtând o pereche de pantaloni scurți și un tricou de a lui Subin.
Subin-Iar mi-ai luat din lucruri? spune când m-a pun in pat lângă el.
-Da. Îmi plac hainele tale. spun și m-a gemuiesc la pieptul lui. Îmi place când stam așa.
Subin-Și mie. îmi plasează un sărut pe frunte. Vreau un pupic. spune și face botic.
Îmi apropii fata de a lui și ii dau un mic sărut pe buze. Când vreau sa m-a retrag, îmi prinde ceafa și m-a trage mai aproape de el. Sarutul inocent de la început devine puțin câte puțin un sărut pasional, care este rupt tocmai atunci când nevoia de oxigen este necesară.
Îmi pun capul pe pieptul lui și îmi încolăcea brațele in jurul abdomenului sau.
Subin-Ți-am mai spus vreodată cât de mult te iubesc? m-a întreabă cu o voce joasa și începând sa îmi mângâie spatele.
-Da, de foarte multe ori. Dar eu ți-am spus ca te iubesc mai mult?
Subin-Da dar eu te iubesc mai mult. m-a stânge mai tare in brațe. Ar fi timpul sa me culcam, e târziu.
-Bine. Noapte buna. Te iubesc
Subin-Noapte buna. Și eu te iubesc.
Îmi închis ochii și adorm in scurt timp. De fiecare data când sunt cu el m-a calmează. Încă de când ne-am cunoscut, mereu a știu cum sa m-a calmeze când eram nervoasa sau stările mele erau amestecate. Chiar și când era furtuna afara, el venea cu brioșe pe care le lua de la bucatarie, sa îmi țină de urat ca sa nu îmi mai fie frica. Lucrurile astea mărunte m-au făcut sa m-a îndrăgostesc nebunește de el.