𝕄𝕒𝕪𝕕𝕒𝕪 | 𝕧𝕠𝕝𝕦𝕞𝕖 𝕀

1.

Intru in încăperea mare și frumos decorată. Sala de conferințe regale, locul unde ne petrecem majoritatea timpului. Ca in fiecare zi eu sunt prima care ajunge. M-a asej pe locul meu și aștept sa ajungă și restul. Camera era îmbibată in parfum de lavanda ca și toate celelalte camere și coridoare din palat.
Îmi rezem capul de spătarul scaunului și îmi închid ochii oftând. Mulți ar spune ca sunt nebuna din cauza ca încă stau in palat și îmi respect așa zisa sarcina.
Eram prinsă in lumea mea încât nu am auzit usa sălii deschizându-se și gălăgia care se instalase in camera. Sunt trezita însă la realitatea de o mâna care se aseară pe umărul meu. Deschid ochii și m-a uit spre persoana respectiva zâmbindu-i mai apoi.
Subin-Iar nu ai dormit aseară? m-a întreabă și se aseaza pe locul de lângă mine.
-Nu prea. Am stat pana târziu pe balcon uitanduma la stele și gândindu-mă.
Subin-Dar aseară a fost frig afara și pe deasupra a început și ploaia. Cum ai rezistat pe balcon aprope o noapte întreaga?
-Știu și chiar am simțit asta.
Seungwoo-M-a scuzați ca va întrerup discuțiile de cuplu, dar de data asta am venit aici sa vorbim ceva special. spune pe un ton puțin iritat.
-Okay. Și sa știi ca ar trebui sa îți faci prietena, m-a îngrijirea stările tale schimbătoare.
Seungwoo-Am mai vorbit despre asta și in trecut și știți motivul.
Sejun-Începem sau nu, tata.
Seungwoo-Am o veste care o sa va bucure. Știți toți 7 ca de mai bine de 150 de ani le caut pe "fetele mele"... face o pauza și se uita in jos... Am găsit-o in sfârșit pe sora voastră. spune și se uita spre cele 2 persoane care erau socate și cu ochii înlăcrimati.
Seungsik-Dar daca nu e ea? Te-ai gândit la asta?
Seungwoo-Ea e, credema. Am stat de vorba cu ea și mi-a povestit ceea ce făcea când era mică și corespund cu adevarul. Chiar și numele e același.
-Dar de ea nu știe nimic?
Seungwoo-Nu. Când au fost răpite memoria lor a fost stearsa, dar in timp memoria ei a revenit încet cu încetul, dar amintirea mamei sale încă nu.
Byungchan-Asta e un lucru bun pana acum. Când o vom putea sa o cunoaștem? spune entuziasmat.
Heochan-Ușor, Romeo.
Seungwoo-Mâine se va muta aici și veți face cunoștința.
-In sfârșit o fata cu care sa pot interacționa cât timp sunt aici. îmi întorc privirea și ii văd pe ceilalți uitându-se urat la mine. Nu o luați personal, dar sa fii singura fata dintre 7 băieți e greu. Și știți bine ca pot sta cu prietenele mele doar câteva minute.
Hanse-Alte vesti mai ai pentru noi, Seungwoo? Vreau sa m-a duc și sa dorm. spune cu o voce plictisita și casca. Nu prea e ceva de făcut pe aici in ultimul timp.
Subin-Aprob.
Seungwoo-Doar sa va îmbrăcați cât de cât frumos mâine. Posibil o rochie. face referire la mine și rade.
-Știi bine ca asta nu o sa se întâmple prea curând. Nu am mai purtat o rochie de când am devenit una dintre șefii gărzii regale.
Hanse-Adică de 110 ani? Dar bătrâna mai ești.
-Uite cine vorbește. Și nu uita ca pot sa te bat și sa îmi folosesc puterile pe tine, Do Hanse.
Seungsik-Uneori m-a întreb cum de încă va mai vorbiți având in vedere ca mereu va ciondăniti.
-Pur și simplu. spun și ridic din uneori. Țin la voi toți. De ce sa încetez din a mai vorbi cu unul dintre voi.
Subin-Bine zis, Yoohyeon. isi trage scaunul lângă mine și m-a i-a de mâna, eu punându-mi capul pe umărul sau.
Hanse-Sunteți atât de dulci împreuna încât m-a faceți amândoi sa vomit când va purtați așa.
-Taci, Hanse. Aștept momentul când îți vei face o prietena și voi zice același lucru și despre voi.
Heochan-Știți ce, eu m-a duc sa m-a plimb. Pa. spune și se grăbește sa plece din sala.
Seungwoo-Cred ca ar trebui sa ne relaxam puțin. Zilele astea au fost cam tensionate pentru toți.
M-a ridic de pe scaun și plec in camera mea, trântind usa in urma mea și intanzandupa pe pat.
In ultimele zile au fost destul de ciudate și tensionate. Multe neînțeleși între noi și cuvinte care rănesc. E prima oară când se întâmpla lucrul asta, iar lucrul asta m-a nelinisteste într-un fel.
Am nevoie de o zi in care sa nu îmi mai pese de funcția mea și restul sarcinilor din palat.
M-a ridic din pat și deschid ușile dulapului începând sa îmi caut ceva ce sa port mâine. Le pun intr-o geanta alături de machiaje și alte lucruri personale. Îmi iau cheile de pe birou și plec din camera, nu înainte de a încuia usa. Intru in bucatarie și ii spun bucătarului ca plec și și in cazul in care sunt căutată de cineva sa le spună ca m-a voi întoarce mâine înainte de ședința.
Îmi iau motocicleta și plec spre casa prietenelor mele.
Știu ca nu e frumos sa plec și sa nu îl anunț pe Seungwoo, dar chiar simnt ca dacă mai petrec un minut in palat voi începe sa tip la vreunul dintre ei și chiar nu vroiam sa se întâmple asta.
In scurt timp ajung și parchez motocicleta pe veranda din fata casei. Știam ca sunt acasă pentru ca se auzea muzica. Intru și primul lucru pe care îl fac e sa m-a trântesc pe canapeaua din piele neagră, fără a zice ceva.
Jiu-Știi ca se bate mai întâi și se saluta.
-Nu acum, Jiu. Nu am o stare prea buna. spun cu fata in perna.
M-a ridic in capul oaselor și m-a întind sa fur unul dintre biscuiți din platoul de pe măsuță de cafea, dar imediat platoul e tras spre Jiu.
Jiu-Nu primesti biscuiți pana nu ne zici ce e cu vizita asta cant trebuia sa fii la palat.
-Ești rea și nu te mai purta ca mama chiar dacă nu mi-o mai amintesc. oftez și îmi fixez privirea pe măsuță de cafea. Zilele astea au fost mult prea stresate pentru noi toți, dar nu din vina sarcinilor. Pur și simplu atmosfera dintre noi e tensionata și mereu ajungem sa ne certam sau contrazicem. M-a frustreaza faptul ca nu găsesc motivul la toate astea.
Dami-Dar tu și Subin sunteți bine? Întreb pentru ca de fiecare data te aducea el pana in poiana.
-Cu el nu m-am certat, doar am vrut de câteva ori sa îl contrazic. spun și m-a las pe spate pana când spatele meu face contact cu spătarul canapelei.
Handong-Sa fie din cauza unei vrazi? își face apariția in camera cu un alt bol cu biscuiți pe care mi-l pune in brațe.
Încep sa mănânci din biscuiți fără sa m-a mai gândesc la prea multe lucruri sau de faptul ca mi s-ar face rău.
Sua-Aberezi, Handong. Nu cred ca e posibil asta, altfel as fi putut detecta asta.
-Și mai e o chestie... Seungwoo și-a găsit fiica, iar mâine o vom cunoaște.
Dami-Asta e un lucru bun. Posibil ca și ea sa apăra in cele din urma.
Siyeon-Nu mai bine am schimba subiectul?! Pana la urama cine mai știe când Yoohyeon se va furișa sau pleca din palat doar pentru a sta cu noi.
Gahyeon-Aici ai dreptate.
-Voi ce ați mai făcut de ultima data când am fost aici?
Jiu-Nu mare lucru. Am lucrat la niște rochii noi sau am stat pur și simplu.
-De abia aștept sa le văd gata.
Handong-Și când ai de gând sa porți una dintre ele? spune uitându-se la mine și zâmbind.
-Nu știu. Posibil la un eveniment special.
Handong-O sa țin minte asta și o sa te forțez sa o faci dacă refuzi.
-Bine, bine. spun și încep sa rad. Chiar mi-a fost dor de voi.
Siyeon-Și noua. Poate te gândești sa treci mai des pe aici. Chiar dacă ești una dintre șefii gărzii regale tot trebuie sa ai zile liberi și sa îți petreci timpul liber cu prietenele tale, nu doar cu 7 băieți care cu o simpla privire pot speria pe cineva.
-Ya. Și voi sunteți la fel. Încă îmi amintesc de ziua când eram in parc, iar 2 baiati s-au dat la Dami și Gahyeon.
Sua-Mi-a plăcut partea cu "Suntem fiicele generalului Lee, așa ca dispari."
Jiu-Și sa nu uitam de "Iar prietena mea e unul dintre șefii gărzii regale." Erau amândoi atât de speriați și au luat-o la fuga.
Dami&Gahyeon-Sunteți rele.
Începem toate sa radem și sa povestim pentru ca am ratat multe lucruri de data trecută.
Nici nu mi-am dat seama când luna a rasatit pe cer, iar ceasul era deja trecut de miezul nopții cu mult.