𝕄𝕒𝕪𝕕𝕒𝕪 | 𝕧𝕠𝕝𝕦𝕞𝕖 𝕀

4.

Era o seara atât de frumoasa. Stelele străluceau pe cer alături de luna plină. Mereu mi-a plăcut sa m-a plimb prin grădina palatului noaptea când cerul este luminat.
Vântul adia usor, iar temperatura începea sa scadă pe zi ce trece semn ca iarna se apropie din ce in ce mai repede.
Cu o mâna îmi înfășor mai bine paltonul lung in jurul meu, in timp ce in cealaltă țineam cana cu ceaiul fierbinte din flori de cireș, direcția mea fiind foisorul frumos decorat cu flori și luminițe.
Mereu mi-a plăcut sa vin seara aici pentru ca e un loc liniștit, iar peisajul pădurii întunecate era ceva de admirat.
M-a asej pe unul dintre scaune și las cana pe măsuță de sticla. M-a uitam in gol gândindu-mă numai la acel mesaj. Oare sa fie adevărat?! Sau a fost pus doar așa ca sa ne inducă in eroare.
Aud pașii cuiva cum zdrobesc frunzele uscate care zăceau pe jos. M-a ridic și m-a întorc spre sursa zgomotului. Rămân uimita când văd ca acea persoana ascunsa după o pelerina neagră și lunga e Rosé. Puteam simți privirea ei rece și tot odată uimita de prezenta mea la o ora așa târzie, noaptea.
-Ce cauți afara la ora asta? întreb și m-a apropii de ea.
Rosé-Nu e treaba ta asta.
-Atâta timp cât eu sunt una dintre persoanele care au grija de siguranța ta și a familiei tale, eu cred ca e treaba mea. spus tăios și m-a uit in ochii ei.
Rosé-Ce gluma buna. începe sa rada. Doar nu sta in treaba mea. vrea sa se îndepărteze de mine dar o prind de mâna.
-Nu cred ca tatăl tău ar fi așa fericit sa afle ca fugi noaptea din palat. Mâine va avea lic consiliul regal, iar alături de frați tai trebuie sa faci parte din toată treaba asta.
Își trage mâna din a mea și se întoarce spre mine. Se uita câteva secunde in ochii mei, iar după mâna ei face contact cu obrazul meu. Își duce mâna pe gâtul meu și începe sa strângă și m-a împinge pana când spatele meu face contact cu unul dintre stâlpii de rezistența ai foișorului. Simțeau cum încet in cet rămân fără aer, iar ea începea sa m-a strângă din ce in ce mai tare de gât.
Rosé-Acum mai ai curaj sa vorbești, ratato?! spune in batjocura și se uita la mine cum încercam sa scap din strânsoarea ei. Oare dacă ai muri in secunda asta, cineva îți va duce dorul sau te-ar vrea înapoi? Eu nu cred asta. E ultimul avertisment. NU ÎMI STA IN CALE. tipa la mine și îmi da drumul, căzând pe jos. Atât tu cât și ciudații aia 4, dar și netoții de frăți ai mei nu aveți de a face cu viața mea.
-Ești așa o prefăcută. spun greu și m-a uit de jos la ea.
Nu mai spunea nimic, dar puteam vedea ca era nervoasa. A stat câteva secunde sa se gândească ce sa facă sau spună. In următoarea secunda simnt cum m-a prinde de guler și îmi mai da o palma peste fata, dar de data asta mai tare. Îmi da drumul, căzând din nou pe jos și pleacă pur și simplu. Mi-am dus mâna la gura și am văzut ca buza îmi sângera.
-Asta nu va rămâne așa, prefăcuto. Doar așteaptă-te la i revanșa. spun încet și m-a ridic de jos începând sa îmi scutur hainele de praf.
Îmi iau ceaiul și încerc sa m-a strecor in palat fără a fi observată de angajați sau oricine altcineva.
Imediat ce reușesc sa ajung in camera încui usa de 2 ori și merg la oglinda mare de pe perete. Rămân socata atunci când îmi văd reflexia in ea. Buza umflata care avea in jurul ei sânge aproape uscat, urma rosiatica și aproape vânata de pe abraz și gât.
-Aishii. Cum o sa ascund eu astea de băieți?
Chiar dacă sunt un vindecător asta nu înseamnă ca pot sa tratez orice. Dezavantajul este ca nu pot trage rănile care nu sunt grave ca și zgârieturile și vânătăile.
Oftez frustrata și îmi dau paltonul jos, aruncându-l undeva prin camera. Momentan mintea mea nu găsește nici o soluție cum as putea sa ascund semnele. M-a trântesc in pat, iar in scurt timp adorm.
Razele soarelui de toamna se fac simțite in camera. M-a ridic cu greu din pat și merg sa m-a pregătesc. Dup ce mi-am făcut un dus, am ales sa m-a îmbrac cu o pereche de pantaloni bej largi de costum și un pulover pe gât neagră și o pereche de bocanci cu toc gros. Obtez de data asta pentru mai mult machiaj, iar patul îl las desprins. Buza Sparta a fost ușor de acoperit cu un ruj roșu, dar nu pot spune la fel și despre vânătaia de pe baraz. Îmi iau geaca de piele din dulap și plec spre sala "plictiselii".
Stăteam de câteva minute bune pe scaunul meu așteptând ca restul lumii sa se întoarcă de la consiliul regal. Eu nu vreau sa particip la acele ședințe care nu m-a privesc, iar Seungwoo a fost de acord cu asta.
Usa se deschide pe ea intrând cei 7 care râdeau.
-Ce e amuzant? Vreau și eu sa rad. zic privindu-i.
Heochan-Chestii de băieții. Nu te privește.
-Aici ai dreptate și chiar nu vreau sa știu vreun detaliu despre asta.
Subin-Ai ochii ușor roșii. Iar nu ai dormit noaptea? întreabă când se aseaza lângă mine și își aseaza capul pe umărul meu, simțindu-i mai apoi respirația pe gâtul meu.
Inima mea a stat in loc câteva momente. Îmi era frica sa nu observe acele semne idioate.
-Am dormit doar câteva ore. Am preferat sa m-a plimb prin curte ceva timp. mint și schițeze un zâmbet inofensiv. Apropo, Seungwoo ai aflat pana la urma cine se plimba acum 2 seri pe lângă camera mea?
Seungwoo-Da. După ce am interogat tot personalul, Amna a mărturisit ca ea a fost sa facă curat in zona aceea.
M-a uitam bulversată la Seungwoo și încercam sa înțeleg informația pe care mi-a dat-o.
Byungchan-E ceva ineregula cu tine. Îți simnt sentimentele care se schimba de la un minut la altul. Ești bine, ai pățit ceva sau știi ceva? spune, iar pentru o secunda îmi venea sa m-a bat.
-Sunt bine, doar ca e puțin ciudata situația. Acum doua zile, Amna a plecat din palat după ce am luat cina. Practic nu avea cum sa fie ea.
Seungwoo-Ești sigura de asta? întreabă și se uita la mine.
-Foarte sigura de asta.
Seungwoo-Bine. Voi mai întreba.
Seungsik-Te porți cam ciudat azi, iar afara nu e chiar atât de frig pentru pulover pe gât. Sigur ești bine? întreabă apropiindu-se de mine.
-Da sunt bine. De câte ori mai trebuie sa spun asta? m-a răstesc la el. M-a scuzați dar am nevoie de o plimbare. spun ridicanduma de pe scaun și făcând câțiva pași spre usa.
Hanse-Venim cu tine. Doar nu crezi ca te vom lasă singura.
-Nu. Vreau... Vreau doar sa fiu singura pentru o perioada.
Fără a mai aștepta vreun răspuns din partea lor, ies repede din sala și încep sa merg pe holurile lungi  pana ajung la parter. Direcția mea a fost direct spre grădina.
M-am purtat destul de urat cu ei și știu ca toate neînțelegerile care au uneori loc între noi sunt doar din cauza mea și motivul ca le ascund lucruri.
Eram aprope de pădure, aveam de gând sa m-a plimb prin ea pana când m-a voi simți mai bine, dar planul meu eșuează din cauza persoanei care îmi striga numele. Când m-a întorc rămân surprinsă de faptul ca Rosé era aceea.
-Ce mai vrei de la mine? m-a răstesc la ea și îmi încrucișez brațele.
Rosé-Vroiam sa îți spun doar ca ai făcut o treaba buna ascunzând semnele alea.
-Tu m-a urmărește acum sau ce?
Rosé-Doar m-a asigur ca Seungwoo nu știe nimic.
-Acum îți e frica de el dar aseară nu îți mai era când ai dat in mine. ridic tonul și m-a apropii de ea privindu-i gulerul rochiei in mâini. Ești o persoana oribila. ii spun și ii fau drumul ea căzând pe jos, iar eu îndepărtându-m-a și vrând sa plec.
Rosé-DAR TU CUM EȘTI? Ești doar o persoana fără suflet care e ținuta aici doar pentru ca Seungwoo a vrut sa te salveze fiindu-i mila de tine. Nimeni nu te vrea cu adevărat aici. ABSOLUT NIMENI. tipa încă o data iar cuvintele ei m-a fac sa îmi inclestez pumnii.
-Vorbești prostii. Nici măcar nu știi ce a fost in trecut.
Am vrut sa m-a duc la ea și sa ii dau una sa o liniștesc, dar sunt oprită.
Seungwoo-Ce se petrece aici? spune și se vine între noi doua.
Rosé-Ea a început. Vroia sa dea și in mine dacă nu apăreai.
Seungwoo-Ai vrut sa faci asta? m-a întreabă uitându-se la mine.
-Intr-o oarecare măsura.
Seungwoo-De ce?
-Penteu ca ea vorbește numai prostii și vrea doar sa m-a enerveze. DACA AI FI AJUNS MAI DEVREME AI FI AUZIT TOT, DAR BINEÎNȚELES CA NU O SA M-A CREZI DACĂ ÎȚI SPUN. tip la el, iar imediat simnt cum încep sa regret asta.
Se uita cu o privire rece la mine și se apropie de mine. Cu coada ochiului am putui sa ii observ pe restul dar și pe Rosé care zâmbea.
Stătea in fata mea fără sa spună ceva. Puteam sa văd pentru prima oară o ușoară urma de ura in privirea lui.
-Ochii tai inspir ura in clipa asta. Pun pariu ca in clipa asta vrei sa dai și tu in mine sau poate ca mila pe care mi-ai purtat-o in atâția ani a dispărut. spun absent și pentru un moment nu îmi mai pasa de ceea ce spuneam.
Sejun-CE?! Cine a dat in tine și de unde spui toate astea?
-De ce sa îmi bat capul sa răspund, oricum nu o sa fiu crezută.
M-a dau câțiva pași in spate, lacrimile începând sa se prelingă pe obrajii mei. Nu am mai rezistat atmosferei și am început sa fug in pădure. Ii auzeam cu m-a strigau și pașii care alergau după mine, dar nu îmi pasa de acest lucru.
Alergam de câteva minute bune prin pădure pana când am ajuns la o micuța poiana in care se afla un turn părăsit in care intru. M-a așez pe jos strangandumi picioarele la piept și îmi așez capul pe ele. Am lăsat lacrimile libere.
Subin-Ce se petrece cu tine? întreabă și se aseaza pe jos luându-mă in brațe.
-Lasă-mă. Nu trebuia sa vii după mine.
Subin-De ce tot spui asta?
-Lui Seungwoo chiar ii e mila de mine? îl ignor.
Subin-De unde ai mai scos-o și pe asta?
-Prefăcuta a spus-o înainte sa veniți voi. Și sunt sigura ca consiliul regal i-a spus asta. îmi ridic capul și m-a uit spre el.
Subin-Cand am ajuns la ședința, ea și restul consiliului erau deja prezenți. Dar... Dar ce ai pe fata? își ridica mâna punând-o pe obrazul meu vânat. Ea ți-a făcut asta?
Nu ii răspund și dau doar din cap in semn de da. Îmi duc mâna spre gulerul puloverului trăgând ușor de el in jos pentru a lasă semnele la vedere.
M-a uitam in ochii lui și puteam sa văd tristetea dar și nervozitatea.
-Oare nu asta e locul meu și poate ar trebui sa renunț?! Pana la urma ceea ce s-a întâmplat in trecut a început sa se întâmple și in prezent.
Seungwoo-In viața ta sa nu te mai gândești sa spui asta. se aseaza in fata mea. Nu voi mai lasă pe nimeni de acum in colo sa îți facă rău, nici măcar pe Rosé. spune mangaindumi parul. Cea ce s-a spus mai devreme nu sunt adevărate. Nu mi-a fost mila de tine si nu sunt nervos pe tine. Atunci când te-am salvat și am decis sa fii unul dintre șefii gărzii a fost din cauza ca am putut vedea curajul și loialitatea de care dai dovada. Pentru mine ești ca și o fiica și mereu va fi așa.
-Deci nu ești supărat din cauza ca am țipat la tine și ca aproapele am bătut-o pe Rosé? întreb și m-a uit in ochii lui.
Seungwoo-Sincer sa fiu, chiar și-o merita. Știu ca e fiica mea dar nu accept sa facă asta și sa se poarte urat cu prietenii mei. Iar partea cu trecutul, sa știi ca nu o sa se mai repete. Azi pentru prima data după atâția ani am putut sa o revăd pe sensibila Yoohyeon.