Îmi desculț ochii încet, privirea mea fiind lovită de lumina din camera, iar o durere de cap își face apariția. M-a ridic in capul oaselor și îmi duc mâinile la cap din cauza durerii care se întețea. In minte au început sa îmi apăra ultimele amintiri alături de cele in care eram doar un copil. Cât am stat inconstienta?! M-a dau jos din pat, dar nu reușesc sa fac doi pași pentru ca picioarele in cedează și sfârșesc pe podeaua camerei. M-a uit mai bine la cum sunt îmbrăcată și observ ca purtam una dintre rochiile care se aflau in sala cu machete a fetelor. Reușesc sa m-a pun din nou pe picioare și ies din camer. Prind voalurile rochiei in mâini și încep sa alerg pe holurile palatului. Toate holurile și camerele erau goale, fără pic de sunet sau urma ca ar fi cineva prezent. Singurul sunet ce se auzea erau piciorele mele goale făcând contact cu podelele lucioase de marmura. Respirația mea începea deja sa se îngreuneze, dar nu m-a opresc din alergat pana nu ajung in fata sălii de conferințe regale. Nu mai stau pe gânduri și intru repede in sala, închizând ușile in urma mea. Rămân întoarsă cu fata spre usa. Speram sa fie cineva acolo și sa nu fi rămas singura in locul asta. M-a întorc încet cu fata spre masa mare înconjurată de scaune, dar nimeni nu era asezat pe unul dintre ele. Îmi pun mâinile pe fata și m-a las in jos începând sa plâng. Cum au putut sa plece și sa m-a lase singura aic?! Puteam sa aud ploaia care tocmai începuse cum se izbea de ferestre. Îmi trec nervoasa mâinile prin par ciufulindul și strângând-o in mâini. Reușesc sa m-a calmez și m-a îndrept spre fereastra. Îmi puteam vedea reflexia și rămân surprinsă când îmi văd parul vopsit brunet și suvite portocalii pe dedesubt. Încep sa m-a uit prin toată grădina, fără a găsii pe cineva. M-a uit spre pădure și pot vedea mici siluete stand in foisorul amplasat aproape de pădure. Inima mea începe sa bat cu putere, iar o urma de speranța și-a făcut prezenta in sufletul meu. Încep din nou sa alerg nelăsându-mi de ploaia de afara. Imediat ce ies din palat, ploaia începuse deja sa îmi ude rochia și puteam simți picăturile reci cum trec prin paternalist subțire. Imediat ce ajung aproape de foișor m-a opresc in loc și încep sa rad, iar sentimentul de teama a dispărut fiind înlocuit de fericire. Rasul meu atrage atenția persoanei pe care o iubesc cel mai mult in lumea asta. Se ridica repede de la masa și vine spre mine luându-mă in brațe. Brațele mele se înconjoară in jurul lui și îl tineau strâns in brațe. Subin-Mi-a fost dor de tine. spune și îmi săruta fruntea. -Și mie. Am lipsit chiar atât de mult? Seoungwoo-Ai lipsit 10 ani. Vocea lui... Vocea persoanei care mi-a dat viața și care m-a căutat atâția ani fără ca unul dintre noi sa ne recunoaștem. M-a desprind din îmbrățișare și m-a uit la el, iar tocmai atunci realizasem ca ploaia se oprise. -Zece ore acolo se pare ca au fost 10 ani pe pământ. spu pierdută. Seungwoo-Nu vii sa îmi dai o îmbrățișare? m-a întreabă și își deschide brațele. -Îmi e frica. spun și simnt cum lacrimile își fac prezenta in ochii mei. Seungwoo-De ce spui asta? -Pentru ca nu o sa pot sa fiu niciodată o fiica sau o prințesa așa cum îți dorești. Eu nu sunt așa. spun și las lacrimile sa alunece pe obrajii mei. Toată viața mea ați fost lângă mine dar din cauza prostiei alteia de vraja nu am putut sa va recunosc și m-a urăsc pentru asta. Era liniște. Nimeni nu mai spunea nimic, in schimb îl pot vedea pe Seungwoo cum de apropie de mine, iar când ajunge in fata mea m-a ia in brațe. Seungwoo-Nu îmi pasa și chiar nu as vrea sa te comporți ca o prințesa. Îmi place și te iubesc așa cum ești tu. Faptul ca ești fiica mea m-a bucura extrem de mult. spune încet și își aseaza bărbia pe capul meu. Seungsik-Pe noi nu ne primiți in îmbrățisarea voastră? Pana la urma suntem o familie. Îl prind pe Seungsik de mâna și îl trag lângă mine luându-l și pe el in brațe. Handong și Sejun se alătura și ei. In sfârșit aveam o familie. Familia de care uitasem in trecut a fost doar o minciuna. Mereu am avut familia mea alături de mine chiar dacă nu o recunoșteam. Părinții, frății și prietenii mei sunt familia mea și nu vreau sa ii mai pierd vreodată sau sa ii la sa plece de lnga mine. -Știți ca nu o sa pot sa m-a port vreodată cu voi ca fiind părinți mei sau sa va spun "mama" și "tata", iar pe voi in continuare o sa va fac idioți. le spun când ne despărțit din îmbrățișare. Handong-Știm asta. Pana la urma sunt doar niște statuturi. Ne vom comporta ca înainte, de parca nimic nu s-ar fi întâmplat. Byungchan-De noi ați uitat? Știu ca e "reuniune" de familie, dar și noua ne-a fost dor de ea. striga de la masa. Gahyeon-Și sa nu uitam de faptul ca e uda pana la piele și poate raci. Merg spre ei și m-a așez pe locul liber de la masa. Subin vine și îmi aseaza pe umeri geaca lui pentru a nu îmi fi frig. -Deci, ce s-a mai întâmplat in acești 10 ani in care am foat absenta? ii întreb și rad cu subînțeles. Dami-Nu mare lucru. Acea Rosé a fost închisă și trimisa in închisoare. Jiu-Totul a fost plictisitor. Siyeon-Ne-am mutat aici și acum avem prieteni. Informațiile erau spuse prea repede pentru a fi interese așa repede. -STAI CE? tip și m-a uit la ele socata. Tocmai acum realizasem ca fetele stătea fiecare lângă un baiat, iar uimirea mea a fost când i-am văzut pe Jiu și Hanse ținându-se de mâna. -VOI SUNTEȚI ÎMPREUNA? ii văd cum încuviințează printr-o mișcare a capului. Wow. Sunt chiar fericita pentru voi și pentru faptul ca acum suntem cu toții o familie. Și sa nu uit de faptul ca am promis ca voi caută parteneri pentru voi dar se pare ca totul a mers de la sine. Și cum se face ca Jiu și Hanse sunt împreuna? Hanse-Ești geloasa? m-a întreabă și începe sa rada zgomotos. -Nici dacă mai bate nu as fi geloasa pe faptul ca ești cu prietena mea. Lucrul asta îmi da satisfacția de a te sâcâi la cap așa cum o făceai tu. Hanse-Vrei sa mai dormi încă 10 ani? m-a amenință și zâmbește in colțul gurii. -Doar încearcă. arat cu degetul spre el. Sejun-Nu știu de voi, dar mie mi-a fost dor de certurile ăstora doi. Siyeon-Și noua la fel. -Apropo, unde este tot personalul care lucrează la palat? Când va căutam nu am găsit pe absolut nimeni. Seungwoo-Au liber. In ultimul timp le-am spus ca pot sa pleca și ca ii voi chema atunci când totul va reveni la normal. Am vrut doar sa fie liniște in palat. Iar de săptămâna viitoare totul va fi la normal. Acum ca te-ai trezit, plănuiesc ca săptămâna viitoare sa țin un bal pentru a comemora reuniunea și mărirea familiei noastre. Handong-Eu de ce nu știam de asta? ii pune mâinile in sân și își întoarce capul in partea cealaltă. Sua-Cred ca era defapt surpriza. spune sorbind din cana ce se afla in fata ei. Dami-Deci de acum in colo va trebui sa te strigam "prințesa"? -Nici sa nu va aud ca îmi spune-ți. Nu vreau ca nimic sa nu se schimbe și sa fie totul ca înainte. Dami-Dar tot va trebui sa te prezinți ca și singura prințesa a acestui regat. -Știu. Apropo, care dintre voi m-a vopsit? spun și arat spre fete. Chiar îmi place cum se vede. Gahyeon-Amm... Nu noi te-am vopsit. da din umeri și se uita in jur. -Atunci... Îmi mut privirea pe fiecare pana ajung la Seungsik care îmi evita privirea. -Seungsik? întreb mirat, iar ochii mei se deschid in șoc. Cum de... Seungsik-A fost magie. m-a întrerupe și gesticulează cu mâinile in aer. M-a bucur ca îți place. După o grămada de ore petrecute vorbind și râzând pe diferite subiecte, a venit momentul sa ne retragem fiecare in camere lor, mai mult sau mai puțin. Se pare ca fiecare și-a mutat camera pe același etaj unde se afla camera mea. -AVEȚI GRIJA CE FACEȚI. ÎNCĂ NU VREAU NEPOȚI. strig cât de tare pot la ei înainte de a intra repede in camera mea și închizând usa. Hanse-EȘTI SIGURA DE ASTA?! PE MINE NU M-AR DERANJA ASTA. striga înapoi. -ÎNCĂ NU TE-AI POTOLIT? DOAR ÎNCEARCĂ SA FACI UNA CA ASTA ȘI TE VOI UCIDE. strig de pe partea cealaltă a ușii apoi deschid usa și rămân in tocul el. Seungwoo-Voi doi sunteți niște ciudați. Ce ai spus tu e valabil și pentru tine sa știi. -YA. spun și îmi simnt obrajii cum încep sa ardă. Nu o sa vezi așa ceva de la mine prea curând. Plus ca am o eternitate înainte. gesticulez cu mâinile. NOAPTE BUNA. strig din nou și de data asta intru de tot in camera.