NUMAI NOI

~Ar trebui să accept?~

X:HAI,HAI,HAI,REPEDE!
Payton:Pot să urc și eu?
Asistenta:Sigur,sigur,vino cu mine,hai!
Din când în când auzeam replici de încurajare din partea doctorului,bănuiesc,pentru asistentele ce se chinuiau cu mine și auzeam cum cineva plânge. Stai puțin,este Payton,plânge pentru mine,dar nu mai apuc să gândesc ceva,că văd numai negru în fața ochilor.
Asistenta:Nu,nu,nu,Doctore!Plămânii ei nu inspiră aer!
Doctorul:Dă-mi repede tubul de oxigen!
Asistenta:Este bine?
Doctorul se uită trist la asistenta ce încerca să mă trezească,iar apoi la asistenta ce încerca să îi pună și lui Payton un tub de oxigen.
Payton:Nu,vă rog!Faceti ceva!Vă rog!spune el plângând.

♡♡♡

A doua zi mă trezesc din cauza unei raze de soare ce îmi mângâie fața. Nu eram în patul meu,nu eram în camera mea,unde mă simțeam cel mai bine. Deschid ochii și mă uit speriată prin jur.
Doctor:Se pare că Domnișoara André s-a trezit. Numai printr-o minune plămânii tăi au acceptat aer.
André:Minune?spun eu nepăsătoare.
Doctor:Se pare că distracția s-a încheiat repede ieri. Știi tu,erați la o petrecere. spune el dându-mi perfuzia din mână.
Amintindu-mi toate acestea mă ridic și îi spun doctorului.
André:Payton unde e?
Doctorul:A,Domnul Moormeier. Păi,a stat toată noaptea pe coridor întrebând fiecare asistentă cum ești. Sunteți norocoși că vă aveți unul pe altul.
André:Unul pe altul?spun eu confuză.
Dar nu am primit niciun răspuns pentru că doctorul deja ieșise cu mii de fișe,din salonul meu.

~Oare Stacey este bine?~
Gândurile îmi dispar când văd că ușa se deschide încet,iar capul lui Payton își face apariția. Era obosit,avea cearcăne. Era îmbrăcat în hanoracul lui galben.
Payton:Ce bine că te-ai trezit!Credeam că o să mori!Ai nevoie de ceva,apă,mâncare,dulciuri,bezele?!spune el foarte rapid.
André:Bezele?spun și mă uit la el foarte ciudat.
Payton:Am citit pe internet că fetelor le plac bezelele în momentele grele.
Încep să râd,iar apoi râde și el.
André:Nu,nu am nevoie de nimic și da,sunt bine. Stacey și Dylan sunt bine?
Payton:Ău,da,m-a sunat Dylan mai devreme,a spus că v-or locui împreună până se termină harababura din Philadelphia. spune mâncând dintr-un baton cu cereale.
Timp de 5 minute a fost o liniște perfectă până când Payton a deschis iar gura.
Payton:Eu te aștept pe coridor,trebuie să te pregătești,te externează în câteva clipe.
André:Păi...pleacă,că să pot să mă schimb!
Payton:Oh,da. Scuzele mele!spune în timp ce se lovește de marginea patului. Fir-ar!
Râd și încep să mă pregătesc.

♡♡♡
După ce am terminat,ies din salon și îl văd pe Payton stând de vorbă cu Doctorul. Mă îndrept spre ei,iar doctorul îmi spune.
Doctor:Sunteți în formă acum,domnișoară!
André:Nu în cea mai bună formă,dar da,sunt.
Doctor:Bun,semnați aici. Așa,și tu, băiete.
Payton se îndreaptă spre mine și îmi șoptește.
Payton:Ce mai sunt și astea?De ce ne pune să semnăm?
André:Ca să mă poată externa,logic,Payton. spun eu în șoaptă.
Doctor:Bun,asta este crema pe care v-a trebui să o folosești în fiecare seară. Trebuie să îți schimbi bandajul la fiecare 24 de ore.
Iau crema și mă uit dubios la ea.
André:Și ce se întâmplă dacă nu mă dau în fiecare seară?
Doctor:Păi,cred că nu vrei să simți din nou senzația pe care ai simțit-o aseară.
Payton:O să am eu grijă să o folosească.
Mă uit mirată la Payton,iar doctorul adaugă.
Doctor:Vezi,iubitul tău o să aibă grijă de tine.
André:IUBIT?!
Doctorul își ia rămas-bun și se face nevăzut pe culoarul gigantic al spitalului. Eu și Payton ne vedem de drum și ne îndreptăm către ieșire,dar de data aceasta rup eu tăcerea.
André:De când ești tu iubitul meu,Moormeier?
Payton:Hey,doctorul a zis-o,nu eu. Ce vrei să fac dacă și el crede că ne stă bine împreună?
Îmi dau o palmă peste frunte în glumă,iar Payton începe să râdă. Îmi deschide ușa spitalului pentru a ieși și îi spun.
André:Bun,mulțumesc mult pentru tot,dar acum mă duci înapoi acasă,în Philadelphia.
Payton:Scuze,dar nu am cum. adaugă el deschizând mașina.
André:De ce nu?
Payton:Toată Philadelphia a fost în flăcări aseară. De la casa lui Dylan totul s-a extins și la celelalte case,iar casa ta si a lui Stacey face parte din acele case.
Intrăm în mașină,Payton la volan,eu pe scaunul din dreapta. Payton avea o Toyota roșie,care,după spusele lui Dylan,însemna enorm pentru Payton.
André:Scuze,Payton,dar nu,nu pot să accept.
Fix când Payton urma să spună ceva telefonul meu începe să sune. Îl caut prin rucsac și dau de el.
♡LA TELEFON♡
André:Spune.
X:....