NUMAI NOI

~"Sunt acasă"~

Sofia îmi deschide ușa,îmi dă mâna și ies din mașină.
André:De aici mă descurc. spun eu cu lacrimi în ochi.
Sofia încuie mașina și o ia înainte,pe poteca casei. Ajungem pe verandă,ea în fața ușii,iar eu în dreapta ușii pentru a nu mă vădea fix când se deschide ușa. Inima îmi bate foarte tare. Ce vor spune când mă vor vedea așa?În starea asta. Dar nu apuc să spun nimic că Sofia bate la ușă.
Stacey:IMEDIAT!strigă ea ridicându-se după canapea.
Se uitau la un film,așa părea. Îmi era dor de Stacey,de glasul ei. Îmi era dor de toți.
Stacey:Ău,Sofia!Ce mă bucur să te văd.
Sofia:Bună,Stacey!Bună,băieți!spune Sofia cu lacrimi în ochi,intrând în casă.
Stacey dă să închidă ușa,dar Sofia adaugă.
Sofia:Nu o închide...spune plângând.
Băieții se ridică după canapea,iar eu îmi fac apariția,în fața ușii,plângând. Toți rămân statui,iar eu încep să plâng uitându-mă într-un punct fix.
Stacey:Nu pot să cred!André!Ești bine!(spune Stacey plângând și luându-mă în brațe)Am crezut că te-am pierdut!
Payton începe să plângă,la fel și Dylan.
Vreau să îi strâng pe toți în brațe,dar nu am putere. Sunt prea slăbită.
Stacey:André!Ce ai pățit?!Uite-te la tine!spune ea punându-și mâna la gură și începând să plângă mai tare.
În momentul acela îl văd pe Payton cum se apropie de mine. Plângea,avea ochii roși. Îmi îndrept privirea spre el,iar lui îi curg din ce în ce mai multe lacrimi,din cauză că m-a văzut în starea asta. Atunci mă strânge puternic în brațe,iar eu încerc să îl strâng înapoi.
André:Sunt acasă!(spun eu printre lacrimi)Sunt acasă...
Atunci toți încep să plângă și formăm o îmbrățișare de grup. Îmi era așa dor de ei!Am trecut prin atâtea,dar în sfârșit sunt acasă...sunt cu ei!

♡♡♡
După o oră,Dylan mi-a pregătit ceva de mâncare,Payton mi-a pregătit bandajele,Stacey m-a ajutat să mă schimb și Sofia a plecat înapoi în North Carolina. Payton mi-a dat un hanorac de la el,iar Stacey niște pantaloni de trening. Mă simțeam așa bine în haine noi. Cobor scările cu ajutorul lui Stacey,iar în sufragerie sunt întâmpinată de un miros proaspăt de mâncare.
Payton:Stacey,de aici o iau eu. îi spune el lui Stacey și mă ia precum o mireasă,până mă așează pe canapea.
Încep să mănânc,Payton mă șterge de sânge,pe față,îmi schimbă bandajul de la mână și mă pansează la încheieturi și glezne. Deja mă simțeam mai bine,nu mă mai simțeam slăbită și mă țineam pe picioare. După ce termin,ne așezăm toți pe canapea și începem să vorbim.
Stacey:Ce s-a întâmplat de ai ajuns în starea asta?spune ea îngrijorată.
Payton:Îmi pare așa rău,André!Ar fi trebuit să am grijă de tine!spune el cu lacrimi în ochi.
André:Nu,mie îmi pare rău. Nu ar fi trebuit să urc singură și mai ales...nu ar fi trebuit să fiu așa absentă...spun lăsând capul în jos.
Dylan:Cum s-a întâmplat totul?spune el serios.
André:După ce l-am auzit pe Payton țipând,am auzit focul de armă...m-am speriat așa că am ieșit din baie,dar calea mea a fost blocată de un băiat...apoi,am fost răpită și pentru o lună și ceva am stat acolo,legată de un scaun...mi s-a spus că ai murit,Pay...spun eu cu lacrimi în ochi,retrăind tot.
Stacey:Îngrozitor!spune în timp ce își pune mâna la gură și începe să plângă.
André:Am crezut că v-am pierdut pe toți...dar,până la urmă,cel ce mă păzea acolo m-a lăsat să ies...mi-a spus:"Dacă îți dau drumul,îmi promiți că o să fii fericită,cu Payton.". O să îi fiu mereu recunoscătoare. Am fugit cât de repede am putut,nu știam pe unde o iau,dar tot fugeam,până când a început furtuna...și m-am lăsat bătută...Dar Sofia a venit și...uite-mă aici.(spun eu cu capul în jos). Și am dat de biletul ăsta pe ușa unei benzinării.
Le arăt biletul,iar toți încep să plângă.
Mai stăm de vorbă puțin. Acum suntem fericiți. Mă bucur că suntem din nou noi 4.
Stacey:Bun,mâine este o zi lungă,cuplurile la culcare!spune ea râzând.
André:Zi lungă?De ce?spun eu confuză.
Dylan:Poimâine sau...de fapt mâine,pentru că este trecut de 12 noaptea,este balul. îmi răspunde Dylan.
Stacey:Iar noi trebuie să ne căutăm rochii. îl întrerupe Stacey pe Dylan.
Payton:Iar noi costume. spune Payton bătând palma cu Dylan.
Ne spunem:"Noapte bună!",iar Stacey și Dylan se duc în camera lor,la etaj,iar eu și Payton rămânem în sufragerie. Pun capul pe umărul lui,el ținându-mă strâns în brațe.
André:Te iubesc,Pay!spun uitându-mă în ochii lui.
Payton:Și eu te iubesc,André!spune oferindu-mi un sărut pe frunte.
Adormim,eu cu capul pe umărul lui,iar el cu capul pe capul meu.
În sfârșit suntem fericiți!