NUMAI NOI

~La secția de poliție~

Coborâm toți din mașină. Ne așezăm în fața mașinii lui Payton,unul lângă altul,și ne uităm unii la alții îngrijorați. Din mașina din față coboară Jaden,trist,și Andrew. Payton si Dylan se pun în fața mea și a lui Stacey,iar ea se uită la mine speriată. Eram și eu speriată,dar de când cu cele întâmplate îmi trecuseră toată frica și a venit furia.
Andrew:Măi,măi,măi,André a scăpat și e fericită alături de Payton al ei.(spune el ajungând în fața lui Payton și scoțând un pistol.)Credeai că o să vă permit să fiți fericiți?Ei bine...nu. spune rânjindu-se.
Payton:Lasă pistolul jos. spune Payton calm.
Dylan:Nu face cea mai mare prostie din viața ta...
Stacey:Sau nu o repeta...
Andrew:Cea mai mare greșeală a mea a fost că nu l-am împușcat mai tare pe Payton ultima dată. spune Andrew încă cu pistolul îndreptat spre inima lui Payton.
Încep să mă enervez,strâng din dinți,îmi încordez mușchii și îmi strâng pumnul.
Andrew:Așa ușor să fie?spune el aproape apăsând pe trăgaci.
Dar îl dau pe Payton la o parte și mă îndrept spre Andrew. Îi dau un pumn în maxilar,iar el cade pe jos.
André:OPREȘTE-TE!M-AM SĂTURAT DE TINE!LASA-MĂ!(spun eu plângând)PUTEAM SĂ FIU FERICITĂ CU PAYTON LUNA ASTA,DAR TU M-AI ȚINUT ÎNCHISĂ CA PE UN CÂINE!
Payton,Dylan,Jaden și Stacey încep să plângă.
André:MI-AI SPUS CĂ L-AI OMORÂT PE PAYTON!AM CREZUT CĂ AM RĂMAS FĂRĂ FAMILIE A DOUA OARĂ!(țip și îi dau cu piciorul în picioarele lui)TE URĂSC!(Payton și Dylan vin spre mine,dar eu îi opresc)
Andrew se ridică curgându-i sânge din buză și din nas și începe să rânjească. Ia pistolul din nou în mână.
Dylan:Oamenii ca tine merită să moară chinuiți așa cum ai chinuită tu pe André. spune Dylan rupând tăcerea.
Andrew:Nu e problemă,îl omor pe Payton și apoi mor și eu,stai liniștit.
Fix când Andrew vrea să apese pe trăgaci,mașini de poliție ne înconjoară.
Polițist:REPEDE!PE POZIȚII!LUAȚI-L!
Polițiștii îl prind pe Andrew,îi pun cătușe și îl bagă în mașină.
Polițist:Îl căutăm de o eternitate!spune un polițist ușurat.
Dylan:Serios?!spune Dylan uimit.
Payton vine spre mine și mă ia în brațe.
Payton:Sunt aici,a trecut...sunt aici!îmi spune el mângâindu-mă pe spate.
Îmi șterg lacrimile și încep să mă uit în jur să văd cine a sunat la poliție. Mă uit atentă până dau de Jaden care îmi zâmbea făcându-mi semn spre telefonul lui.
Jaden:Eu am sunat!spune el în șoaptă.
Eu îi ofer un zâmbesc larg.
Jaden:Mi-ai promis că o să fii fericită,cu Payton. spune el.
Atunci îl iau pe Payton de mână,îl privesc și îi arăt lui Jaden mâinile noastre ținundu-se strâns.
Jaden:Așa vă vreau!spune el în timp ce se face nevăzut printre mașinile de poliție.
Polițist:Haideți și voi la secție.

♡♡♡
După 2 ore de așteptare la secție,timp în care i s-a ascultat perspectiva lui Andrew,cu Jaden ca martor,(am încredere în Jaden și știu că ține cu noi,deci nu aveam pentru ce să îmi fac griji)am fost și noi chemați pentru declarație.
Polițist:André și Payton,voi urmați!Urmați-mă. spune un polițist.
Eu și Payton ne ridicăm,ne uităm unul la altul și urmăm polițistul.
Ajungem în fața unei uși pe care scria:"Domnul Judecător" și intrăm. Înăuntru ne aștepta un om de aproximativ 50 de ani,intrăm,ne așezăm și începem să povestim tot ce s-a întâmplat.

♡♡♡
După o oră terminăm și când să ieșim din biroul Domnului Judecător,acesta ne oprește.
Domnul Judecător:Am nevoie de numărul unuia dintre voi,pentru a vă anunța ce se decide în cazul lui Andrew. Ori pușcărie,ori...
Payton:Vă dau numărul meu.
Payton îi dictează numărul său de telefon Judecătorului și întreabă.
Payton:Nu este mic pentru pușcărie?
Domnul Judecător:La câte a făcut,numai pentru școala de corecții nu e bun.
Ne luăm:"La revedere!"și ne îndreptăm către Stacey și Dylan.
Stacey:În sfârșit!Credeam că nu mai veniți!spune Stacey ușurată.
Dylan:Ce o să se întâmple?spune Dylan curios.
André:O să ne anunțe zilele astea.
spun eu uităndu-mă la pumnul meu care era roșu din cauza loviturii în maxilarul lui Andrew.
Dylan:Pumnul tău a aterizat perfect în maxilarul lui Andrew. spune Dylan râzănd.
Payton:Nu-i așa?!începe și Payton să râdă.