Eu și Payton intrăm în casă. Bineînțeles că Payton nu m-a lăsat prima și el stă în fața mea la fiecare pas pentru a fi în siguranță. Ajungem în sufragerie,locul în care am prima amintire:eu încercând să îmi fac loc printre oameni. Totul era la fel ca sâmbătă seara,seara în care s-a produs incendiul. Scena pe care cânta Payton era la fel,instrumentele erau la fel,toate paharele de suc erau la fel. Totul era la fel. Mă apropii de peretele sufrageriei și văd multe tablouri:fie pictate,fie poze înrămate. Mă holbez câteva minute,cât Payton se holba la scenă,și observ aceeași poză cu Payton și Dylan pe care o avea și Payton pe perete. Decid să urc treptele,chiar dacă nu erau în cea mai bună stare,dar Payton mă oprește.
Payton:Cred că mai bine nu urci,sunt șubrede. spune el ca și cum aș fi un copil.
André:Oh,te rog. Am deja o mână bandajată,nu schimbă cu nimic dacă o am și pe a doua. spun în timp ce urc treptele.
Într-adevăr,erau șubrede,dar îmi dispare acest gând când văd niște picături de un roșu închis,fix în fața ușii de la baie. Payton urcă și el,iar eu am o a doua amintire:eu chinuindu-mă să ajung la scări,iar tavanul cade pe mâna mea. În cap am numai sunetul gemetelor mele. Tresar.
Payton:Hey,ești bine?spune el în timp ce îmi pune mâna pe umăr.
André:Acelea sunt cumva picăturile de sânge de la mâna mea?spun eu cu respirația tăiată.
Payton o ia înaintea mea,se lasă în jos și se holbează la podea. Cât timp se holba eu mă uit prin jur,crezând că o să îmi dispară amintirea aceea din cap,dar dau de fotografia cu Payton,Dylan si Josh,pe skate. Era în același loc ca atunci.
Payton:Da,se pare că sunt picături de sânge de la arsura ta. spune el precum un detectiv.
Ne îndreptăm spre baie,dar auzim un zgomot din dormitorul lui Dylan.
André:Ai auzit asta?spun eu în șoaptă.
Payton:Stai în spatele meu. spune el în timp ce se pune în fața mea cu tot corpul.
Ne îndreptăm încet spre locul de unde s-a auzi zgomotul,dar nu era nimeni.
Payton:Nu e nimeni. spune el ușurat.
André:Sunt sigură că a fost cineva acolo. spun eu speriată.
Dar telefonul lui Payton începe să vibreze.
♡Sofia♡
S:Bro,haide acasă,Sasha nu mănâncă,iar veterinarul mi-a spus că nu are nimic.
P:Și cu ce sunt eu te folos?
S:Tu te pricepi!Doar vino!
Payton închide telefonul și îl bagă în buzunarul de la blugi.
Payton:Haide acasă,ne mai întoarcem mâine,da?spune el încet.
André:Bine,haide înapoi în North Carolina.
CITEȘTI
NUMAI NOI
Teen FictionCine credea că te duci la o petrecere,dar te întorci la spital? ●Fragment:"NUMAI NOI"● "Îi răspund la îmbrățișare,iar apoi îmi spune în șoaptă. Payton:Sper să nu te pierd niciodată. André:Nu o să mă pierzi. îi spun încet."
