NUMAI NOI

~Înapoi în Philadelphia~

Îmi iau jacheta de Baseball,rucsacul și ies din cameră. Oare cum arată acum Philadelphia?Oare mai este Philadelphia aceea plină de copii,râsete și verde?Cobor treptele,iar jos mă așteaptă Payton.
Payton:Uuu,ținută nouă!Arăți genial!spune el cu gura între-deschisă.
André:Mulțumesc și închide gura!spun eu trecând pe lângă el.
Râde și mă îndrept spre masa din sufragerie. Mă uit în jur și dau de cheile mașinii lui Payton. Le iau și încep să le flutur în fața lui.
André:De data asta conduc eu. spun eu încrezătoare.
Payton:Stai ce?Nu pot să te las. spune el autoritar.
André:Stai liniștit,am carnet!Și,privește partea bună,acum poți să fredonezi mai bine melodiile de la radio. îi spun în timp ce mă încalț cu Nike-urile mele.
Payton:Hahaha,ce amuzantă ești!(spune el ironic).Off,bine te las,dar...
Nu apucă să termine că îl întrerup.
André:Știu,știu,o să am grijă. Știu că ții mult la Toyotuța ta. îi spun când deschid ușa.
Payton:Toyotuța?spune el râzând.
Iese și el și încuie ușa. Îmi deschide ușa șoferului și intră și el. Era puțin speriat,dar nu avea de ce. Îmi place să conduc. Conduc de aproape 1 an,la fel ca el,și am și mașină. Bine...aveam,nu știu cum mai este,după tot ce s-a întâmplat în seara incendiului. Îmi pun centura și bag cheia în contact. Radioul pornește,la fel și mașina.
André:Bun,acum,pregătește-te să fii uimit!spun eu în timp ce scot mașina de pe pod și pornesc pe stradă.

♡♡♡
Payton s-a mai relaxat și începe să își fredoneze melodia,care era la radio.
Payton:"Yeah, so here's a love letter to myself,Yeah I don't even know myself".cânta el trăind melodia.
Îmi întorc privirea spre el și bag o frână bruscă pentru a-l speria.
Payton:AAA,EȘTI NEBUNĂ?!AM FAȚA PREA FRUMOASĂ CA SĂ MOR!
André:Nu ai murit în flăcări când ai venit după mine și mori acum?!spun eu râzând cu poftă.
El doar se relaxează și începe să cânte din nou.

♡♡♡
După 2 ore de mers cu mașina,ajungem în Philadelphia. Ne uităm amândoi pe geam,confuzi,până dăm de casa lui Dylan.
André:Vai...
Payton:De mine...
Dacă în urmă cu 2 zile casa lui Dylan era atât de frumoasă,ei bine...acum este doar un morman de lemne arse. Eu și Payton am rămas statui. Totul era așa schimbat. Nici nu zici ca eram în Philadelphia de odinioară,parcă eram în Cernobîl. Ne dăm jos din mașină,îmi iau rucsacul și primesc un mesaj.

♡Stacey♡
S:André,ești bine?Nu ai mai dat niciun semn de viață. Eu și Dylan suntem îngrijorați pentru tine si Payton. Nici el nu răspunde la mesaje. Te rog să mă anunți dacă ești bine,când vezi mesajul!

Payton:S-a întâmplat ceva?spune el trist.
André:Nu,e doar Stacey...Mi-a trimis un mesaj. Spune că nu am mai dat niciun semn de viață,iar ea și Dylan își fac griji.

♡Stacey♡
A:Scuză-mă,Stacey!S-au întâmplat multe,dar suntem bine,amândoi...acum nu pot să vorbesc,când o să ajung acasă o să te sun,dacă nu uit. Pa!
S:Stai,André!Ce s-a întâmplat?

Dar nu îi mai răspund. Închid telefonul și îl pun în rucsac. Îmi pun rucsacul pe umăr și Payton se uită la mine trist.
Payton:Ești bine?Te-ai întristat...Nu am vrut să te fac să te simți prost legat de condus...Imi pare rău!
André:Nu,nu e nicio problemă!Nu ești tu de vină...doar că...mă simt ciudat când văd Philadelphia așa.
Payton:Știu,sunt un prost!Eu ți-am spus să venim aici,iar cu 2 zile în urmă am fost în flăcările casei lui Dylan!spune el în timp ce dă cu piciorul în roata mașinii.
André:Hey,hey,hey...nu spune asta...îi spun,iar el își ridică privirea din asfalt.
Ne uităm unul în ochii celuilalt. Era trist,era din nou acel Payton de la liceu,enervat și trist. Dă să se întoarcă,dar îi ofer o îmbrățișare. Prima dată l-am surprins foarte confuz,dar după mi-a răspuns la îmbrățișare. Era o îmbrățișare de...de prietenie. Îi simțeam mirosul parfumului său îmbibat în hanoracul roșu cu alb pe care îl purta. Ies din îmbrățișare și îl aud pe Payton cum chițăia din nou.
Payton:Să audă Sofia că am reușit să primesc o îmbrățișare de la tine. spune el fericit.
Eu îi răspund cu un zâmbet și îi fac semn să intrăm în casa lui Dylan. Casă care nu mai putea fi numită Casă.