NUMAI NOI

~4 Mai-Ultima zi împreună~

Mai stăm puțin de vorbă cu Sofia,care ne-a explicat Arta PRAZULUI,iar apoi decidem să plecăm din nou spre Philadelphia. Senzația de gol în stomac își face din nou simțită prezența și sunt destul de stresată. Dacă se va întâmpla ceva rău?
Payton:André,ești bine?Pari palidă. spune Payton îngrijorat în timp ce îmi deschide ușa de la intrare.
André:Da,da,sunt bine. Doar că...am o presimțire că ceva nu o să meargă bine...spun eu ținându-mă cu mâna de frunte.
Nu i-am spus lui Payton și faptul că,sâmbătă seara,înainte de incendiu,am avut aceeași senzație. Se uită la mine îngrijorat,deschide mașina,se așează la volan și ne pornim spre Philadelphia.
Este o zi îngrozitoare. Norii stau îngrămădiți și sigur o să înceapă ploaia. Tot drumul m-am uitat pe geam,iar Payton era concentrat asupra drumul.

♡♡♡
Ajunși din nou la casa lui Dylan,coborâm,Payton înaintea mea pentru a mă proteja.
André:Te rog ai grijă!adaug eu în șoaptă.
Payton:Și tu. spune el uitându-se în toate direcțiile.
Intrăm în casă,iar ploaia începe. Payton studiază sufrageria. Studiază instrumentele,fotografii,fiecare pahar și încearcă să își de-a seama de unde a pornit incendiul. Eu urc la etaj,pentru a studia baia:locul unde am fost încuiată.
Payton:André,chiar te rog să ai grijă!spune el cu glasul stins.
Eu doar îi fac semn din cap și urc. Ajung în fața băii,îmi fac curaj și trec pe lângă picăturile de pe podea. Trec pragul și mă uit în oglindă. Era plină de funingine. Șterg o porțiune cu mâna,cât să pot să îmi văd fața.
André:Cine m-a încuiat aici?spun eu încet.
Chiar atunci aud cum Payton țipă:"ANDRÉ,AI GRIJĂ,FUGI DE AICI!" și un foc de armă. Încep să mă panichez și dau să ies din baie,dar un băiat,puțin mai înalt decât mine,se pune în pragul ușii,plocându-mi calea. Îmi îndrept privirea spre el și adaug cu lacrimi în ochi.
André:Tu ai fost...
El doar se uită la mine și în secunda doi îmi pune un șervețel la nas și totul se transformă într-o gaură neagră.

♡♡♡
Peste câteva ore mă trezesc într-o cameră întunecată. Eram lecată la mâini și la picioare de un scaun.
André:DĂ-MI DRUMUL!spun eu agitată.
Jaden:Shh...mai încet!(spune el făcându-mi semn să tac)Uite,eu nu vreau să îți fac rău,dar el m-a pus...
Nici nu termină de vorbit că ușa se deschide și apare un băiat,de înălțime cu mine,cu o mască pe față.
X:Măi,măi,măi...André s-a trezit...spune el,probabil râzănd.
André:CE I-AI FĂCUT LUI PAYTON?spun eu panicată.
Dar nu îmi răspunde. Își pune mâna la față și își dă masca jos.
André:ANDREW?!spun eu cu lacrimi în ochi.
Andrew a fost cel mai bun prieten al meu până când am împlinit 14 ani. S-a mutat cu familia lui în California,iar noi nu am mai ținut legătura.
Andrew:Chiar eu...știi tu,am vrut să te fac să suferi. Mi-a ieșit?spune el rânjindu-se.
André:DE CE AI FACE ASTA?!țip eu.
Andrew:Uite,știu că tu și Payton vă placeți reciproc. Îl urăsc. A făcut-o pe sora mea să sufere,în perioada liceului.(spune el cu ură uitându-se într-un punct fix). Iar acum eu l-am făcut să sufere,plus pe tine.
Nu se poate,sora lui Andrew este fata de care mi-a povestit Payton. Fata pe care a iubit-o,dar ea l-a vrut pentru popularitate.
André:NU ESTE ADEVĂRAT!EA L-A FĂCUT SĂ SUFERE. spune eu iritată.
Dar,în schimb,Andrew îmi dă o palmă peste față. Lacrimile încep să îmi curgă și mai tare. Jaden se pune în fața mea și îi spune lui Andrew.
Jaden:Frate,ai ajuns prea departe. Nu se face așa cu o fată. spune el protector.
Andrew:I-ai arătat poza cu Payton?îl întreabă Andrew pe Jaden.
André:Ce poză?spun eu ștergându-mi lacrimile cu umărul.
Jaden se întoarce cu lacrimi în ochi spre mine și îmi arată o poză. Era o poză cu Payton,pe podeaua sufrageriei lui Dylan,zăcând într-o baltă de sânge.
Andrew:E mort. spune el rar pentru a mă face să plâng și mai tare.
Jaden închide telefonul începând să își șteargă lacrimile. Eu doar rămân cu privirea fixată acolo unde era telefonul.
André:L-AI OMORÂT!EȘTI UN MONSTRU!ERA SINGURUL CARE MĂ ÎNȚELEGEA!TE URĂSC,VĂ URĂSC!spun eu țipând și plângând mai tare decât am plâns vreodată.
Andrew doar începe să râdă și iese afară. Jaden îmi pune mâna pe umăr. Și el avea lacrimi în ochi. Eu doar plâng și încep să îmi aduc aminte fiecare amintire cu Payton. Fiecare îmbrățișare,clătitele lui,seara în care a cântat la chitară,seara în care am stat de vorbă... Știu că are nevoie de mine,iar eu de el...
Am rămas din nou singură. Am pierdut-o pe Sofia,pe Stacey,pe Dylan,dar mai ales...pe Payton...
M-am pierdut pe mine...