NUMAI NOI

~Ploaie de note muzicale~

Este aproape ora 11 noaptea. Emisiunea Tv s-a terminat,a fost frumoasă,nu a fost cine stie ce. Afară a început o ploaie zdravănă. Payton a adormit la jumătatea emisiunii,dar dormea prea frumos pentru a-l deranja. Mă ridic în capul oaselor după canapea și,pâna la urmă,îl trezesc pe Payton.
André:Payt,psss,Payt. Trezește-te!S-a terminat emisiunea!spun eu împingându-l în umăr.
Payton:Sunt treaz,sunt treaz!Nu am adormit!Sunt treaz...
André:A început ploaia rău de tot afară. spun eu în timp ce mă duc spre bucătărie,pentru a lăsa vasele în chiuvetă.
Le voi spăla de dimineață. Asta dacă nu mi-o ia Payton înainte.
Payton:Du-te înainte,vin și eu imediat.
Dau din cap în semn că da și urc scările cu viteza luminii. Niciodată nu mi-a plăcut când ploua. De mică mă temeam,oarecum,de tunete și fulgere. Ajung în cameră și mă așez în șezut pe pat. Curentul a fost întrerupt,probabil din cauza vântului puternic,dar aprind lanterna telefonului pentru a vedea. Ce s-ar fi întâmplat dacă vremea aceasta era ieri?În timpul incendiului. Gândurile mele zbor,la fel de repede ca frunzele de afară când aud ușa deschizându-se. Mă aplec să văd dacă e Payton,dar văd o saltea gigantică.
André:Payton...ce faci cu salteaua asta?
Payton:Știu că ți-e frică,așa că nu te las singură noaptea asta. Eu dorm jos,pe saltea,iar tu dormi în patul meu.
André:Ești nebun?!Eu dorm jos,pe saltea,iar tu în patul tău. spun eu și mai agitată.
Payton:André,înțelege!Ești fată și dormi în pat,eu sunt băiat și dorm jos. spune el puțin mai dur.
André:Of,bine.
Payton începe să își așeze o pătură și o pernă pe saltea. De unde știe că îmi este frică?Rup tăcerea și îi spun.
André:Payton...de unde știi că îmi este frică?spun eu puțin rușinată.
Payton chicotește și îmi spune:Se vede,să știi.
Ia crema pentru arsura mea de pe birou,mă privește în ochi și îmi spune.
Payton:Uite,o sa te usture,așa că...atunci când simți că nu mai poți mă strângi de mână,bine?
André:Payton...nu tre...
Payton:Să nu te aud. spune el în timp ce îmi desface bandajul.
Era o arsură destul de urâtă. Începând de la încheietură până la cot. Payton își ia cremă pe deget,iar apoi o miroase.
Payton:Pfoa,cum miroase asta!spune el dezgustat,iar apoi îmi dă și mie să miros.
André:Ce-i drept chiar miroase urât. spun eu și încep să râd,iar el,la rândul lui,începe să râdă.
Începe să aplice crema pe arsură,iar eu încerc să nu țip,dar nu rezist și încep să îl strâng de mână. Privirile noastre se întâlnesc. Ochii lui străluceau,iar o șuviță de păr îi atârna pe obraz. Îi dau drumul la mână,iar el începe să îmi panseze mâna.
André:Mulțumesc,dar puteam să mă descurc și singură. spun eu ridicând privirea din podea.
Payton:Mereu o să fiu aici pentru tine. spune el ridicându-se și punând crema înapoi pe birou.
Payton:Ce făceai când locuiai cu Stacey și era furtună?mă întreabă curios.
André:Păi...(evit să îi răspund,dar o fac)de cele mai multe ori stăteam la povești,vorbeam până trecea furtuna,ori adormeam.
Payton:hmm...am o idee(spune în timp ce se ridică după saltea)nu prea mă pricep la povești,dat fiind faptul că viața mea nu a fost prea interesantă...așa că...o să îți cânt(spune grijuliu).Tu fă-te comodă,poate adormi.
André:Payton...nu e nevoie. dar era prea târziu,deja avea chitara în brațe.
Mă așez în poziția mea de dormit și mă întorc spre el.
Payton:Bun,să vedem...spune el gânditor,probabil pentru că nu știa ce să cânte.
Câteva secunde mai târziu,Payton începe să cânte,avea o voce minunată,iar notele muzicale mă înconjurau. Era o melodie tristă.O melodie emoționantă. Îmi închid ochii,două lacrimi îmi curg pe obraz,dar le șterg repede pentru a nu le observa Payton.

"I'm ready to go, I'm ready to go
Can't do it alone, can't do it alone
I'm ready to run through the heat of the sun
Can't do it alone, can't do it alone"

"Said you'd always be my white blood
Elevate my soul above
Giving me your white blood
I need you right here with me, here with me"

Cânta melodia atât de trist și cu atât de multă emoție,încât lacrimile mele nu se mai opreau din curs. Nu am știut că suferă așa mult. Îmi doresc să îl fac să zâmbească așa cum m-a făcut și el pe mine,dar ațipesc și totul se face negru.

♡♡♡
Simt cum cineva m-a sărutat pe frunte. Îmi deschid ochii și văd că Payton tocmai acum se punea la somn,cu fața spre mine.
André:Noapte bună,Pay!spun eu grijulie.

💕Vă mulțumesc foarte mult pentru sprijin(mai ales prietenei mele)!Vă mulțumesc pentru fiecare vizionare,fie că ne cunoaștem personal,fie că nu!💕