NUMAI NOI

~De vorbă cu el...~

Urcăm în mașină. Tot eu la volan. Ne punem centurile și pornesc mașina. Payton încă era gânditor. Niciunul nu mai avea chef de fredonat sau vorbit.
André:Cine ți-a dat mesaj?spun eu atentă la drum.
Payton:Sofia. Mi-a spus să vin să o ajut cu cățelușa ei,Sasha. A fost la veterinar cu ea,dar veterinarul nu îi face nimic. Nu mănâncă de ceva zile,iar ea este îngrijorată. Are cățelușa asta de 5 ani,o iubește nespus de mult. spune Payton uitându-mă gânditor pe geam.
André:Înțeleg...te pricepi la câini?
Payton:Oarecum. spune el sec,iar de aici s-a oprit discuția.
Tot drumul Payton a fost gânditor,iar eu eram atentă la drum.

♡♡♡
Ajungem în fața casei,parchez mașina pe pod,ieșim din mașină,iar Sofia vine îngrijorată spre noi,cu Sasha în brațe.
Sofia:Te rog,Pay!Ești singurul care știe ce are!spune ea cu lacrimi în ochi.
Payton:Promit că o să o vindec. spune el luând cățelușa în brațe.
Eu încui mașina,iar Sofia si Payton intră în casă. Rămân în urmă pentru a nu-l deranja pe Payton,iar când intru îl văd pe poziții. Cățelușa era pe canapea,iar Payton se învârtea prin bucătărie cu un bahar cu ceva substanță în el. Sofia plângea,iar eu mă descălțam.
Payton:André,ia-mi,te rog,telefonul și pune-l la încărcat în cameră!spune el agitat.
Zis și făcut,îi iau telefonul,urc treptele și ajung în cameră,îi pun telefonul la încărcat,mă schimb în ceva mai lejer și când ies aud țipete de fericire.
Sofia:MULȚUMESC MULT,PAYT!NU ȘTIU CE M-AȘ FI FĂCUT DACĂ NU ERAI AICI!țipă Sofia cu lacrimi în ochi.
Cobor treptele și când ajung în sufragerie o văd pe Sasha cum aleargă spre mine. Încep să mă joc cu ea,și îmi îndrept privirea spre Payton. Era fericit,avea lacrimi în ochi,iar după fruntea lui cădea sudoare,era într-un tricou alb și blugii lui negrii.
André:Ai reușit!spun eu în șoaptă pentru a mă auzi doar el.
Payton:Daa!spune ușurat.

♡♡♡
După 2 ore și jumătate afară începea să se întunece. Era ora 17 și 30 de minute. Sofia a plecat cu Sasha fericită,iar Payton se trântește pe canapeaua din sufragerie.
André:Ai fost genial!spun eu mândră de el.
Payton:Dacă nu o făceam pe Sasha bine nu puteam trăi liniștit!spune el ștergându-se pe față.
Mai stau jumătate de oră de vorbă cu Payton despre ziua de mâine,iar apoi mă duc să fac un duș. După ce termin mă îmbrac cu un hanorac și niște pantaloni de trening. Deschid ușa și îl văd pe Payton cum urcă scările.
Payton:De abia astept să fac duș!spune el estenuat.
André:Te cred. îi spun râzănd.
El se duce la baie,iar eu cobor treptele,spre bucătărie. Voiam să pregătesc eu cina,așa că m-am uitat prin frigider și prin rafturi pentru a vedea ce pot să prepar. Am optat pentru paste pentru că mă pricep cel mai bine. Când locuiam cu Stacey,mereu îmi spunea să fac paste,atât de mult îi plăceau. După câteva minute le termin si pun sosul peste ele. Fix atunci coboară si Payton treptele.
Payton:Yumy,ce bine miroase!spune el în timp ce își șterge părul cu prosopul.
André:Tu ai făcut micul-dejun,iar eu cina. îi spun eu mândră.
Ne așezăm la masă,îi dau farfuria cu paste și începe să mănânce.
Payton:Mamă,sunt geniale!spune el murdar de sos la gură.
Eu doar încep să râd,iar el tot îmi laudă pastele.

♡♡♡
După ce termin în bucătărie urc în cameră,dar Payton nu era,nici în baie,nici în sufragerie. Era de negăsit,până când dau de el pe verandă. Mă duc în bucătărie,fac rapid un ceai de lămâie și ies și eu pe verandă.
André:Bună din nou!spun în timp ce îi dau cana cu ceai.
Erau 2 căni pentru soț și soție,pentru că altele mai mari nu erau. Nu știu care erau șansele să fie pentru cuplu,dar măcar Payton nu a observat.
Payton:Ceai de lămâie?spune el privind la mașina lui.
André:Dap,este singurul care îmi place...și singurul care îmi iese.(spun eu râzând).De ce ești trist?
Payton:Tu...tu uneori nu te simți singură?
André:O,ba da. Mă simțeam,adică...(mă bâlbâi eu)Înainte de incendiu chiar mă simțeam...eram doar eu si luna...vorbeam cu ea.E o bună ascultătoare,dar nu îți răspunde înapoi. spun eu cu un zâmbet slab.
Payton:Dar acum nu te mai simți?
André:Nu,chiar nu mă mai simt,de când m-ai luat din incendiu simt că însemn ceva pentru cineva.
Payton mă privește trist,iar apoi ia o gură de ceai.
André:Tu te simți singur?
Payton:Mă simțeam.(spune el cu un zâmbet pe față)Îți mulțumesc!
Termină de spus și mă ia în brațe. Mă ținea strâns,ca și cum ar fi ultima dacă când mă mai vede. Îi răspund la îmbrățișare,iar apoi îmi spune în șoaptă.
Payton:Sper să nu te pierd niciodată.
André:Nu o să mă pierzi. îi spun încet.
Acum chiar îmi pare rău că nu a observat cănile...