NUMAI NOI

~Singură~

Dimineață mă trezesc sperând că totul a fost un coșmar,la fel cum am sperat și în celelalte zile,iar când deschid ochii să îl văd pe Payton cum mă privește,ca în ultima dimineață împreună. Dar nu,eram tot în camera aceea rece și întunecată,în care mă aflam de săptămâni bune. Am pierdut noțiunea timpului...nu mai știam în ce dată suntem,dar sigur eram în luna Iunie. Andrew nu mi-a mai spus nimic de Payton,iar speranța mi-a murit...la fel cum a murit și el. Jaden mă încuraja și mă ajuta în legătură cu moartea lui Payton. Țin minte tot ce îmi spunea.
Jaden:Hey,André!Nu fii tristă,Payton sunt sigur că e bine!spunea el în fiecare dimineață timp de câteva săptămâni.
Pe deoparte,o parte din mine spunea că Payton este viu și este undeva unde se simte bine,uitând de mine,dar asta urmează să aflu.
Jaden:Bună dimineața!(spune el cu zâmbetul slab).Cred ca ar trebui să mănânci,ești slăbită...nu ai mai mâncat de 3 zile...
Nu am mai mâncat de 3 zile nu pentru că nu îmi era foame,ci pentru că îmi era frică că Andrew a pus ceva în ea. Știu că arăt ca un monstru,chiar dacă nu văd asta. Hainele mele sunt murdare,pe față am zgârieturi,bandajul meu s-a murdărit,din cauza sângelui,am lovituri la încheieturi și la glezne,din cauza funiei cu care sunt legată de scaun,iar ochii mei sunt roșii,din cauza plânsului.
André:Știi că nu vreau să mănânc...nu mă mai întreba dacă vreau...spun eu cu glasul stins.
Jaden:Uite,dacă te ajut promiți că o să fii fericită,cu Payton?spune el ridicându-se după scaun.
Eu doar mă uit confuză la el.
Jaden:Andrew nu este aici azi. Este la cumpărături pentru bal. continuă el.
André:PENTRU BAL?!În ce dată suntem?!spun eu panicată.
Jaden:23 iunie.
Am uitat total de bal. Voiam să fiu acolo cu Payton... dar am uitat total și de ziua lui.
André:O nu,o nu. Trebuie să scap mai repede de aici. spun eu mișcându-mă în toate direcțiile pe scaun,pentru a mă elibera.
Jaden:Te ajut eu să pleci de aici. spune el repede.
André:Poftim!?spun eu cu un zâmbet pe față.
Jaden:Dar promite-mi că pleci cât mai departe de aici!spune el în timp ce îmi desface funia de la mâini și picioare.
Mă eliberează,mă ridic ușor slăbită,și îi ofer o îmbrățișare.
André:Mulțumesc mult!Oamenii ca tine merită viață veșnică!spun eu în timp ce mă uit prin jur.
Jaden îmi deschide ușa,pentru că era singurul care avea cheia,în afară de Andrew,și îmi ține de șase.
Jaden:Liber,poți să pleci.
André:Mulțumesc!spun în timp ce cobor treptele clădiri.
Nu mă puteam ține așa bine pe picioare,dar orice pentru a ajunge la Payton. Ies din clădire și văd că sunt undeva la marginea unui oraș. Mă uit confuză și văd că bandajul mâinii mele se umple din ce în ce mai mult.
André:O nu,trebuie să mă grăbesc.
Afară era aceeași vreme ca în ziua în care am fost răpită. Nori. Foarte mulți nori. Văd o autostradă și încep să merg pe marginea ei. Vântul începea să bată din ce în ce mai tare,iar jacheta de Baseball nu îmi ținea așa cald.

♡♡♡
Merg de o oră aproape,cel puțin așa socotisem eu,și dau de o benzinărie. Fug spre magazinul ei,văd becurile aprinse și mă îndrept spre ușă,dar ce să vezi...era închis. Mă dau cu capul de ușă și observ că pe ea era un bilet pe care scrie ceva:"Nu te lăsa bătută,este bine!"
Mă ridic de jos și încep să chițăi!Oare mesajul ăsta este pentru mine?Mă scutur,iau biletul,îl bag în buzunarul jachetei și îmi văd de drum,pe autostradă.

♡♡♡
După o jumătate de oră,ploaie începe din ce în ce mai tare,vântul bate cu putere,iar eu nu mă mai țin pe picioare. Lacrimile încep să se înghesuie printre picăturile de ploaie de pe fața mea.
Mă opresc brusc și încep să țip:UNDE EȘTI,PAYTON?!
Știam că nu mă aude nimeni,eram în mijlocul pustietății,nici măcar nu știam unde sunt. Cedez. Mă așez pe marginea autostrăzii plângând. Mâna mă doare îngrozitor,sunt udă toată,fața mă ustură,din cauza loviturilor,iar Payton nu e lângă mine...Vreau înapoi în North Carolina. Vreau înapoi în Philadelphia. Ploaia începe mai tare,dar nu îmi pasă,deja sunt singură. Aud un câine lătrând și îmi aduc aminte de Payton când a vindecat-o pe Sasha. Șuvițele îmi sunt dezordanate de vânt,iar eu încep să mă uit către cer.
André:De ce nu am fost eu în locul lui Payton?spun printre lacrimi.
Îmi aduc aminte cum Payton îmi cânta la chitară,în seara aceea ploioasă,pentru a mă simți mai bine,așa că...încep să cânt și eu,dar nimeni nu mă asculta...

"You gave me a shoulder when I needed it
You showed me love when I wasn't feeling it
You helped me fight when I was giving in
And you made me laugh when I was losing it"

"And if I could, I'd get you the moon
And give it to you
And if death was coming for you
I'd give my life for you"