𝐋𝐮𝐦𝐨𝐬 // 𝐇𝐚𝐫𝐫𝐲 𝐏𝐨𝐭𝐭𝐞𝐫 𝐨𝐧𝐞-𝐬𝐡𝐨𝐭𝐬 & 𝐢𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐞𝐬

3. Laiana Bistfworld III

Cuvinte: 960

— Nu mă așteptam, din partea unor elevi ca voi, să se întâmple așa ceva, fu primul lucru pe care Snape îl spuse lui Draco și Laianei în timp ce se aflau în detenție.

Cei doi își lăsară capetele în jos, aparent vinovați, dar de fapt ascunzându-și zâmbetele. Când profesorul începu să verifice niște foi, fără să mai fie atent la ei, blondul luă mâna Laianei într-a lui și îi lăsă un sărut scurt pe obraz.

— Încă un gest de acest fel, Malfoy, și vei sta în detenție până la sfârșitul anului, se auzi vocea gravă a lui Snape. Draco oftă și se trase mai departe de Laiana, la marginea băncii. Uneori uita că Severus vedea orice.

În cameră intră și Harry Potter, adus de McGonagall. Laiana ridică o sprânceană, uimită să îl vadă aici. Deși era cel care făcea o grămadă de probleme în Hogwarts, cumva reușea întotdeauna să scape. Alt lucru ciudat: prietenul lui roșcat nu era cu el.

Harry se așeză în banca din spatele lor, deschizând o carte și începând să citească. Amândoi se întoarseră spre el.

— Ce s-a întâmpl– vru să întrebe Laiana.

— Bistfworld, mârâi Snape. Lay oftă și se întoarse, punându-și mâinile pe bancă. Nu avea nicio temă de făcut, nu își luase nicio carte de citit și simțea că în curând va muri de plictiseală.

Se uită pe pereți, la Snape, la Draco (mai ales la Draco), se întoarse spre Harry care continua să citească, pierdut în lumea lui. Apoi își aranjă cămașa, cravata și roba, se jucă cu tivul fustei, începu să repete în minte rețetele de la poțiunile pe care le știa, doar ca să treacă timpul. Apoi se gândi la Hermione, Ron, Blaise, Pansy și cam la toată lumea pe care o știa. Într-un sfârșit, își aminti de casă.

Ceasul de la mână arăta că nu trecuseră decât 10 minute. Disperată, își puse capul în mâini și încercă să adoarmă.

☆☆☆

Se trezi după două ore. Snape nu era în cameră, așa că își permise să se întindă din toate încheieturile și să se frece la ochi.

Draco și Harry încă erau acolo. Brunetul scoase de sub robă ceva împăturit.

— Ce-i aia? întrebă Lay, cu vocea încă puțin răgușită și somnoroasă. Draco se gândi că în viața lui nu auzise ceva mai sexy de atât.

— Singura noastră scăpare de aici, răspunse Harry, desfășurând Pelerina Invizibilității.

— Nu, nici să nu te gândești, Potter! Snape sigur se va prinde de ce am făcut și nu ne va ierta niciodată. Deja are ceva cu noi.

— El are ceva cu toată lumea. Haideți, ne putem strecura până la Hagrid și apoi spunem că ne-a chemat să-l ajutăm, propuse Harry. Dacă se întâmplă ceva, e vina mea.

— Nici vorbă, se încăpățână Draco. Eu și Laiana stăm aici.

— De fapt, m-am plictisit în ultimul hal. Eu merg, zâmbi Lay și se duse lângă Harry.

Blondul încă mai ezita, așa că merse lângă el, punându-i mâinile pe umeri.

— Chiar mă lași singură cu Harry? Parcă nu îl puteai suferi, îi șopti, știind că era singura modalitate de a-l convinge. Draco oftă și își dădu ochii peste cap, dar se ridică și toți se lipiră unul de altul.

Brunetul îi acoperi cu pelerina și le făcu semn să tacă și să îl urmeze. Malfoy regreta din plin că fusese de acord să vină, dar gelozia îi luase mințile pentru o secundă. Suficient ca Lay să profite.

Dacă nu mi-ar plăcea atât de mult de ea, cred că aș fi al dracului de furios acum, își spuse.

Atenți să nu se calce pe picioare și să păstreze liniște deplină, cei trei ieșiră din clădire, iar Harry dădu jos pelerina. Încă puțin de mers și ajungeau la căsuța lui Hagrid, care era de treabă și cu siguranță i-ar fi apărat împotriva lui Snape.

— Repede, acum ne poate vedea cineva de la ferestre, îi grăbi Harry. Nici nu apucară să facă doi pași, că o siluetă pe mătură apăru în fața lor. Era Minerva McGonagall.

— Nu ar fi trebuit să fiți acum în detenție? îi întrebă și nimeni nu fu capabil să răspundă. Profesoara dădu din cap dezaprobator și le făcu semn să se întoarcă.

Draco privi spre cer, simțind cum tot curajul i se scurge pe vecie. Dacă se gândea puțin, în doar câteva zile reușise să facă mai multe probleme decât în toți anii de la Hogwarts. Cum privea în sus, văzu un fum negru ce se răspândi printre nori și formă un cap de mort. Instinctiv, o trase pe Laiana lângă el ca să o protejeze. Cei patru vrăjitori văzură cum capul, semnul întunecat al lui Voldemort, deschide gura într-un strigăt mut, apoi se risipește de parcă nici nu ar fi existat vreodată.

— Mergeți înăuntru, le spuse McGonagall. Nu așteptară să li se zică de două ori, arătarea îi înfiorase și le reamintise că, undeva în întuneric, Voldemort îi pândea.

— Va veni un război, murmură Harry în timp ce se îndreptau spre porți. Și va fi rău.

Laiana simți cum inima i se strânge de îngrijorare. Și ea credea același lucru; lumea se pregătea pentru o confruntare împotriva forțelor răului.

— Cine știe ce se va întâmpla până anul viitor. Poate vom fi morți. Poate ne vom da de partea lui Voldemort. Sau poate vom lupta pentru ceea ce iubim, fără să renunțăm, murmură ea, luându-l de mână pe Draco. Acesta o privi, nevenindu-i să creadă că el, Malfoy, și-ar da chiar și viața pentru fata asta. Pentru aceeași fată pe care, în urmă cu nu foarte mult timp, o jignise în cele mai urâte moduri.

— Va fi bine, îi spuse ca să o încurajeze. Voi fi aici pentru tine, Laiana Bistfworld. Întotdeauna.