𝐋𝐮𝐦𝐨𝐬 // 𝐇𝐚𝐫𝐫𝐲 𝐏𝐨𝐭𝐭𝐞𝐫 𝐨𝐧𝐞-𝐬𝐡𝐨𝐭𝐬 & 𝐢𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐞𝐬

7. Kevin Potter

Caracter: Draco Malfoy (b×b)
Pentru: Rawy_Potter
Număr de cuvinte: 997

Draco Malfoy a știut mereu că nu numai fetele îi atrăgeau atenția. În egală măsură o făceau și băieții, și se surprinsese deseori admirând cei mai frumoși elevi de la Hogwarts, indiferent de genul lor.

După o relație nereușită cu Pansy în anul al treilea, a făcut cunoștință cu un tip minunat. Era exact genul lui Draco, îndeplinea toate condițiile Slytherinului pretențios – un singur lucru era puțin terifiant: băiatul nu era altcineva decât fratele mai mic al lui Harry Potter, Kevin. Cum a ajuns în relație cu el, Draco nici nu își poate aminti. A fost dragoste la prima vedere, și faptul că Alesul i-ar fi ucis, probabil, pe amândoi dacă ar fi aflat, nu i-a oprit să fie împreună.

Orice mică pauză între ore, în care se puteau vedea singuri, era o ocazie de neratat. În fața tuturor, Draco și Kevin erau doar prieteni foarte buni. Nimănui nu i-ar fi trecut prin minte că între un Potter și un Malfoy poate fi altceva înafară de ură, dar deseori soarta ne poate surprinde.

Ziua fusese una epuizantă. Kevin era frânt după antrenamentele pentru Quidditch. Fratele lui, Harry, la fel. Se întorceau amândoi în camera Gryffindorilor, iar în seara asta, Harry voia să îl învețe pe Kevin câteva scheme care i-ar fi ajutat în meciul următor.

— Ăm, eu am puțină treabă, se scuză Kevin. Mă întorc ceva mai târziu.

— Dar am ceva important să îți zic, spuse Harry. Ce ai de făcut? E târziu și mâine avem ore devreme.

— Nu durează mult, evită fratele lui răspunsul și dădu să plece. O mână pe umăr îl opri. Se întoarse doar ca să dea nas în nas cu un Harry foarte furios.

— Nu pleci nicăieri, Kevin. Acum chiar avem ceva important de discutat. Despre tine și Draco.

Băiatul simți cum îi fuge pământul de sub picioare. Până acum i se păruse că fratele lui mai mare e preocupat de alte chestii și nu are timp să îl supravegheze. Se înșelase.

— Care e treaba cu mine și Draco? se prefăcu neștiutor.

— Tu să îmi spui. V-am văzut acum o lună în Hogsmeade. Am zis că ați ieșit ca prieteni, deși mi-era greu să cred chiar și varianta asta.

— Păi chiar am ieșit ca prieteni–

— Kevin, când merg în Hogsmeade cu Ron nu îl țin de mână și îl sărut. Ce naiba se întâmplă? Ți-a luat mințile? Uite, nu am nicio problemă că e băiat, fată, dragon, poate fi orice și oricine...dar nu Draco Malfoy! Altul nu ți-ai găsit?

— Nu am nevoie de altul! Draco e perfect. Și doar pentru că ești Alesul și fratele meu mai mare nu înseamnă că trebuie să te și ascult. O să fiu cu cine vreau și o să îmi bag părerea ta în–

— Harry Potter, dispari de aici până nu încerc un blestem pe tine, se auzi o voce aparent calmă. Calmul de dinaintea unei furtuni, mai exact.

Alesul se întoarse și îl văzu pe Draco, cu bagheta scoasă. Părea a fi al naibii de deranjat în acest moment.

— Nu știu ce i-ai făcut lui Kevin, dar e cazul ca tot ce e între voi să înceteze aici și acum, se răsti Alesul. Blondul își dădu ochii peste cap, neimpresionat, și trecu prin fața lui Harry, ajungând lângă Kevin, pe care îl trase într-un sărut apăsat.

— Serios, Potter, știu că-ți place să îți bagi nasul peste tot, dar de data asta nu o să-ți permit, insistă Draco. Pleacă de aici înainte să mă enervez mai tare, pentru binele tău.

— Să vedem ce arogant o să mai fii mâine, când toată lumea va afla despre voi doi...

— Bine, dă-i înainte! se amestecă Kevin, cu un curaj venit de nicăieri. Nu mi-e rușine cu Draco. E mai bun decât orice fată de aici și e tot ce am nevoie. Iubitul lui zâmbi auzindu-l și îl mângâie ușor pe spate.

Harry oftă. Își dădu seama că era în pierdere în fața celor doi îndrăgostiți. Se întoarse în camera celor din Gryffindor, lăsându-i singuri.

— Nici nu mi-am dat seama că fratele meu ne-a urmărit, spuse Kevin ca o scuză. La cum îl cunosc, probabil nu va spune nimic nimănui. Poate doar lui Ron și Hermione.

— Nu-i nimic. N-are decât să știe toată lumea, doar nu ți-e rușine cu mine, nu? râse Draco, mai mândru de spusele iubitului lui decât voia să pară.

— Taci, Malfoy. Normal că mi-e rușine cu tine. Ai ajuns să umbli noaptea pe holuri și să lipsești de la ore doar ca să te întâlnești cu iubitul tău, ce jalnic, glumi Kevin și se lăsă în brațele blondului, cu capul pe umărul lui. Draco profită de ocazie și îl sărută pe frunte.

— Dacă stau să mă gândesc... poate chiar ar fi bine să le spunem despre noi, murmură Slytherinul. M-am săturat să ținem asta secret. Vreau să știe toți, oricum nu au ce să ne facă.

— Cum vrei tu, iubitule. Poate așa Pansy nu o să se mai uite la tine de parcă ai fi zeul ei. Pun pariu că își face fantezii în capul ăla idiot.

— Nu te prinde bine gelozia, Kevin. Oricum n-ai de ce să fii gelos. N-am ochi decât pentru tine.

— Te iubesc, Draco.

Blondul ridică uimit sprâncenele. Era prima dată când Kevin ducea relația la un alt nivel – și asta îi plăcea al naibii de mult. Îl făcea să se simtă important în ochii cuiva, nu numai pentru că era moștenitorul unei familii cunoscute și puternice, ci pentru că era, simplu, Draco.

— Și eu te iubesc. Tu și mama sunteți cam singurii de care îmi pasă pe lumea asta, mai apucă să spună blondul înainte să fie prins într-un sărut desprins parcă din alte lumi.

Toate cuplurile de până acum au fost minunate ❤❤❤ A fost o plăcere să scriu despre ele. Chiar aveți o imaginație faină. Aștept noi cereri 😉