𝐋𝐮𝐦𝐨𝐬 // 𝐇𝐚𝐫𝐫𝐲 𝐏𝐨𝐭𝐭𝐞𝐫 𝐨𝐧𝐞-𝐬𝐡𝐨𝐭𝐬 & 𝐢𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐞𝐬

15. Cedric × Fleur

Pentru: celeste_evans
Număr de cuvinte: 920

Din prima secundă în care Cedric o văzu pe Fleur intrând pe ușile mari ale Sălii, știu că îi va fi imposibil să stea departe de farmecul ieșit din comun al fetei. Fleur era peste măsură de frumoasă, iar tocmai din această cauză Cedric se simțea nesigur în preajma ei. I-ar fi plăcut să o invite la bal, dar o avea deja pe Cho.

Totuși, în seara balului, nu pierdu ocazia de a intra în vorbă cu ea. Astfel află mai multe despre surioara ei mai mică, școala Beauxbatons și cât de fericită era că numele ei fusese ales dintre toate cele puse în Pocalul de Foc. Nu îi era teamă de ceea ce o aștepta; avea încredere în propriile forțe ce se ascundeau în trupul aparent fragil. Lui Cedric nu îi mai venea să plece, îi asculta fiecare cuvânt, iar când se despărți de ea cu părere de rău, îi propuse să vină să joace în meciul amical de Quidditch dintre Beauxbatons și Hogwarts.

Meciul nu era o competiție, mai mult o distracție. Nu se pierdea și nu se câștiga nimic. Cedric și Fleur se aflau, bineînțeles, în echipe adverse, dar asta nu îi împiedică să își arunce priviri pline de prietenie (și poate ceva mai mult?) la începutul jocului. Pe tot parcursul acestuia, mingea fu ultimul lucru la care au fost atenți. Fleur arăta divin îmbrăcată în costumul special pentru acest sport.

Meciul fu câștigat de Beauxbatons, dar la o diferență mică. Adevărul era că toți băieții de la Hogwarts jucaseră slab, doar pentru a vedea zâmbetele de pe chipurile fetelor care le tăiau respirația. Prima grijă a lui Cedric de după meci fu să o regăsească pe Fleur și să vorbească cu ea. O descoperi curând, stând singură pe o bancă și privind în jur, îmbrăcată în haine de Încuiați. Șatenul se așeză lângă ea.

— Arăți foarte bine în haine muggle, o complimentă, iar fata se înroși puțin.

— Mulțumesc, răspunse. Ah, mi s-a desfăcut șiretul, murmură observându-și tenișii. Dădu să se aplece, dar Cedric i-o luă înainte.

Îi legă cu grijă șiretul, fără a pierde ocazia de a-i atinge pielea albă și fină, apoi îi zâmbi. Fleur chiar rămase fără cuvinte, nu mai vorbise niciodată cu un băiat care părea să o placă atât de mult.

— Cât timp mai rămâneți la Hogwarts? făcu Cedric conversație.

— Nu mult timp. Ne așteaptă un an dificil la Beauxbatons, cu toate zvonurile astea despre Voldemort și magie întunecată...

— Ne-am putea întâlni în lumea Încuiaților, îi zâmbi el și chiar își făcu curaj să îi ia mâna într-a lui. Au câteva locuri interesante în care să ne petrecem timpul. Tata mi-a povestit despre ele.

— Și mie, răspunse Fleur. Mi-ar plăcea să merg la Roma, știu că e departe, dar poate voi reuși să deschid un portal. Însă nu vreau să merg singură.

Lui Cedric îi veni o idee. Era nebunească, sigur îi va aduce multe probleme, dar merita efortul.

— Hai să mergem la Roma mâine, îi propuse fetei care îl privi uimită.

— Mâine? Dar nu putem pleca acum, numele noastre au fost alese din Pocalul de foc și-

— Nu pentru mult timp, în seara asta ne pregătim câteva lucruri și mâine dimineață facem un portal spre Roma. Va fi ceva de neuitat!

Fleur nu putu să îl refuze, era șansa ei să aibă o aventură adevărată. Tot ce îi mai rămânea de făcut era să se pregătească pentru următoarea zi.

☆☆☆

Roma era magnifică. Cedric și Fleur evadaseră din Hogwarts când se lumina de ziuă, fără ca nimeni să îi prindă. Acum se plimbau, ținându-se de mână, pe străzile orașului. Șatenul cumpără câte o înghețată pentru amândoi, bucurându-se de aromă.

Plănuiseră să stea o zi întreagă și să se reîntoarcă la Hogwarts abia seara, apoi să Cedric să pretindă că s-a pierdut în pădure, iar Fleur să spună că a fost bolnavă. Scuze existau, conta numai ca cei din jur să le creadă. Totuși, după apusul soarelui, orașul s-a făcut de zece ori mai frumos, iar celor doi nu le-a mai venit să plece.

Așa că au rămas la un hotel până a doua zi. De dimineață, au luat-o de la capăt, plimbându-se prin toate locurile în care nu mai fuseseră până acum. Atunci au avut și primul lor sărut, ceva demn de povestit copiilor și nepoților. S-au întors la Hogwarts cinci zile mai târziu, când concursul între vrăjitori era în toi, iar numele altor concurenți fuseseră alese din Pocalul de foc.

Cedric nu avea să afle niciodată, dar evadarea lui și a lui Fleur l-a scăpat de la moarte. În locul lui, a fost ucis un alt elev din Ravenclaw, și odată cu moartea acestuia întreaga lume vrăjitorească a început să ia în serios pericolul care îi pândea din întuneric.

Fleur s-a întors la Beauxbatons, dar a fost prezentă la Bătălia de la Hogwarts și a luptat alături de iubitul ei. S-au căsătorit șase ani mai târziu și au avut doi băieți, cel mai mare a ajuns în Hufflepuff iar cel mai mic în Gryffindor. Cedric s-a angajat în Ministerul Magiei, Fleur a devenit profesoară de Poțiuni la școala la care învățase și ea.

Datorită ei, moartea a trecut pe lângă Cedric, fără să reușească să îl atingă. Și cine știe de câte ori am scăpat noi de moarte, doar pentru că am rămas alături de cei dragi nouă?...