𝐋𝐮𝐦𝐨𝐬 // 𝐇𝐚𝐫𝐫𝐲 𝐏𝐨𝐭𝐭𝐞𝐫 𝐨𝐧𝐞-𝐬𝐡𝐨𝐭𝐬 & 𝐢𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐞𝐬

9. Blaise și Draco I

Pentru: rozimediocris
Caracter: nu mai scriu ca să nu dau spoilere =)
Număr de cuvinte: 3367

Blaise și Draco au fost prieteni buni încă din prima secundă în care s-au cunoscut. Pur și simplu, chimia dintre ei era cu adevărat specială. De-a lungul anilor la Hogwarts, lungi și foarte plictisitori pentru Malfoy, Blaise a fost cel mai bun partener în distracții. Mai important de atât, Zabini a rămas cu el și la bine, dar și la rău, când Draco a ajuns sub influența lui Voldemort, iar familia lui a pierdut lupta împotriva lui Harry Potter.

După Bătălia de la Hogwarts, Draco a încercat să taie orice legătură cu exteriorul. S-a închis în reședința măreață și întunecată a familiei lui, fără să le spună nimic nici măcar celor mai apropiați prieteni ai săi, Blaise, Pansy, Crabbe și Goyle. Aici, fiindcă nu avea nicio ființă cu care ar fi putut vorbi liber, a început un jurnal în care și-a adunat toate sentimentele, trăirile, sufletul. Semăna cu jurnalul lui Tom Riddle, plin de ură și durere neînțeleasă. Draco scria în el de fiecare dată când simțea nevoia, acoperind paginile cu toate secretele pe care le ținea ascunse în interiorul lui.

iunie, 7

Dacă tata ar descoperi jurnalul, ar fi incredibil de furios. Ar zice că mă comport ca o fetiță mică și proastă, dar nimic nu e mai neadevărat... Simt nevoia să spun cuiva ceea ce simt, și nu am pe nimeni. Am început acest caiet în speranța că, undeva în viitor, îl voi reciti din perspectiva unei persoane fericite. E ciudat, nu? Încă sper că voi fi fericit, eu, cel mai rău dintre Slytherini. De parcă soarta nu s-ar răzbuna pe mine pentru ce am făcut.

iunie, 16

Privesc pe fereastra camerei mele. Sunt convins că acum întreaga lume vrăjitorească sărbătorește în cinstea lui Harry Potter. Recunosc, nu cred că se va mai naște curând un băiat atât de curajos, aproape inconștient, aș spune. Îl admir. A reușit să îl învingă pe Voldemort și asta nu e lucru puțin. Ce aș putea spune despre mine, în schimb? Nu am fost în stare să fiu nici de partea răului, nici a binelui. Nu m-am putut dedica trup și suflet cauzei lui Tom Riddle. Poate finalul ar fi fost altfel, cine știe. E cam târziu acum pentru păreri de rău.

iulie, 2

Nu o să vă vină să credeți cine a apărut azi la ușa mea. Blaise Zabini. Mama i-a spus că sunt plecat undeva departe și nu știe când, sau dacă, mă voi întoarce. Eu am rugat-o să le spună tuturor celor care mă caută minciuna asta.
Totuși...chiar și lui Blaise? Chiar asta merită prietenul meu cu suflet atât de mare? Să fie alungat? Nu. Dar nu merită nici un "prieten" atât de nenorocit ca mine. Prefer să uite de mine cu totul și să își găsească alți oameni cu care să își petreacă timpul.

iulie, 30

M-am tot gândit la Blaise. Până acum, e singurul care și-a amintit că exist. Dacă e îngrijorat pentru mine? Acum îmi pare rău că a plecat. Mi-aș fi dorit să fi schimbat măcar câteva vorbe cu el. Doar așa, să știe că nu îmi doresc să îl evit, dar sunt nevoit să o fac.

august, 4

Urăsc atât de mult momentele acelea când toți cei din jurul tău se poartă cu tine de parcă ai fi din porțelan...Mama crede că sunt rănit până în adâncul sufletului și sufăr. Da, îmi pare rău pentru ce am făcut și da, mă dor unele greșeli din trecut, dar mamă, sunt puternic. Nu sunt un bibelou sau o statuie care s-ar putea sfărâma în orice clipă.

august, 13

Blaise a venit astăzi din nou. Elful nostru de casă avea deja minciunile pregătite și voia să îl dea afară, dar noroc că l-am văzut pe geam și i-am ieșit în întâmpinare. Mi-a fost dor de Blaise, mi-a spus că și lui de mine. L-am mințit cu câteva chestii, cum că m-aș înțelege extraordinar cu familia mea și că m-am distrat într-o casă undeva în munți, printre Încuiați... Nu știu dacă m-a crezut, mă cunoaște deja cam de mulți ani ca să îl pot minți așa ușor.
A promis că va mai veni pe aici, dar nu a pomenit nimic de Pansy, Crabbe sau Goyle, ceea ce mi s-a părut puțin straniu.