𝐋𝐮𝐦𝐨𝐬 // 𝐇𝐚𝐫𝐫𝐲 𝐏𝐨𝐭𝐭𝐞𝐫 𝐨𝐧𝐞-𝐬𝐡𝐨𝐭𝐬 & 𝐢𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐞𝐬

11. Cordalia Valerie Rosennblūd I

Pentru: velvetrouze
Număr de cuvinte: 1759

Am schimbat unele chestii față de povestea originală, ca să se potrivească mai bine aici. De exemplu, Bătălia de la Hogwarts are loc undeva în august, după ce se termină al șaptelea an al Cordaliei.

Asta este partea întâi, vor mai urma încă trei.

Cordalia era o fată pe care n-ai fi remarcat-o dacă s-ar fi întâmplat să treci pe lângă ea. Arăta comun, ca orice alt elev la Hogwarts venit acolo cu gândul să învețe, nu să umble după Horcruxuri, să se înscrie în Triwizard Tournament sau să descopere Camera Secretelor. Își făcuse un grup mic de prieteni, însă nu comunica foarte mult cu ei din cauza firii retrase pe care o avea. Singurul care o mai scotea din monotonie era fratele ei mai mare, Frederik. Fiind amândoi puși în Ravenclaw, reușeau să petreacă destul de mult timp împreună.

Sub aparențele unei fete normale, în Cordalia se ascundea blestemul familiei ei, Rosennblūd, o familie cu origini vampirice. Deși de patru generații niciun vampir nu se mai născuse printre ei, totuși șansele ca fata să fie un "băutor de viață", cum spunea tatăl ei, era mare.

Cordalia, din nefericire, chiar se născuse un vampir, dar își putea ține pofta sub control. De aceea evita să se exteriorizeze. Poate părea inocentă, dar dacă furia și-ar fi făcut loc în sufletul ei, ar fi fost în stare să dezlănțuie un masacru.

Ca să nu se ajungă la așa ceva, se refugiase în lumea cărților, a pianului și a astrologiei, pasiuni la care i-ar fi fost peste putință să renunțe. Locul ei preferat devenise Turnul Astronomic; de acolo putea observa stelele și planetele mai apropiate, iar o dată chiar văzuse o cometă, cu ajutorul telescopului primit în dar de la tatăl ei.

Aici, la mare înălțime, de unde i se părea că putea cuprinde cu privirea lumea întreagă, își duse telescopul și acum. După ce îl poziționă cu atenție, de așeză lângă el pe piatra dură, dar încălzită de vremea fierbinte a lunii iunie. Încă puțin și anul al șaptelea la Hogwarts se termina.

Își așeză capul pe genunchi și medită la cum reușise să ajungă până în acest punct fără să ucidă pe nimeni. Se controlase exemplar, avusese grijă să nu se enerveze prea mult. Mari probleme în privința asta îi făcea, însă, Draco Malfoy. Băiatul ăla se născuse, parcă, să o calce pe nervi. Nu aflase niciodată despre originile întunecate ale familiei ei. După părerea lui, familia Malfoy era singura demnă de atenție. În ultimele zile, deja întrecuse măsura, și nu o dată, ci de mai multe ori. Cordalia avea mândria ei; nu mai suporta să fie călcată în picioare de către orice idiot de la Hogwarts. Însă își impusese calmul de fiecare dată; dacă avea să intre vreodată în probleme din cauza setei ei de sânge, nu va fi din cauza lui Draco.

Dar el rămânea totuși motivul pentru care venise aici, în turn, să se relaxeze și să fie în compania întunericului și a stelelor. Reușise, într-un fel sau altul, să prindă câteva zvonuri despre originile ei vampirice, și Cordalia îl surprinsese chiar în momentul în care le spunea unor elevi din anul al treilea cum ea ucide animale în fiecare noapte și le bea sângele cât este încă fierbinte.

Doar amintirea momentului o înfurie. Îi plăceau animalele și nu le-ar fi rănit niciodată, erau ființe nevinovate. Mai degrabă ar fi băut sângele unui om rău sau a unui vrăjitor care practica magie neagră. Draco vorbea prostii, iar dacă nu asta nu ar fi afectat-o cu nimic, probabil l-ar fi ignorat și ar fi trecut peste mai ușor.

Dar mulți elevi începuseră să stea departe de ea, deși până acum niciunul nu dădea semne că ar fi remarcat-o. Cordalia voia să rămână anonimă pentru tot restul anului, nu să vadă cum bobocii și vrăjitorii din ani mai mici se dau la o parte din calea ei. Până de curând, nimeni nu se temea de ea. Nici măcar nu le dăduse motive să o facă.