𝐋𝐮𝐦𝐨𝐬 // 𝐇𝐚𝐫𝐫𝐲 𝐏𝐨𝐭𝐭𝐞𝐫 𝐨𝐧𝐞-𝐬𝐡𝐨𝐭𝐬 & 𝐢𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐞𝐬

13. Cordalia Valerie Rosennblūd III

Pentru: velvetrouze
Număr de cuvinte: 2200

Chiar dacă ar fi dorit să plece din Hogwarts, Draco nu ar fi putut. Umbridge se întrecuse pe ea însăși de data asta, înafară de Dementorii care zburau peste tot în jur, tot felul de ciudați înarmați – probabil gardieni plătiți de Minister – se plimbau pe holuri și în curți zi și noapte.

Nu se simțea atât de rău, fiindcă niciodată nu îi plăcuseră întâlnirile cu Voldemort. Îl înspăimânta, vrăjitorul malefic reușea mereu să intre parcă în mintea lui, înnebunindu-l. În schimb, acum putea să își petreacă timpul cu Cordalia și cu grupul lui Harry Potter; de când încercase să se pună bine cu ei, la porunca Lordului Întunecat, descoperise că erau mai de treabă decât ar fi crezut.

Crabbe fusese exmatriculat cu un an înainte, așa că rămăsese doar cu Goyle și Pansy dintre vechii lui prieteni. Aceștia nu priveau cu ochi buni noile lui cunoștințe.

Vara la Hogwarts nu era nici pe jumătate atât de rea pe cât și-o imaginase Cordalia. Nu mai erau obligați să poarte uniformele, deci fata își cumpărase din Hogsmeade câteva rochii subțiri și haine de vară. Acela a fost singurul loc în care au avut voie să meargă elevii, într-o singură după-amiază, în prima zi de vacanță.

Nu reușea să se plictisească. În mare secret, departe de ochii de vultur ai directoarei, de câteva ori pe săptămână se organizau întâlniri în Camerele comune ale Caselor, în special la Gryffindor, unde Fred și George Weasley erau sufletul petrecerii. Chiar și unii din Slytherin mai veneau din când în când, dar Draco nu se număra printre ei. În timpul pe care și-l petreceau împreună, cei doi stăteau fie pe un balcon unde nu era atât de multă lume, fie în curte. Corpul pe jumătate putrezit și aproape imposibil de recunoscut al lui Peter Morgan fusese descoperit lângă Turnul Astronomic și se căzuse de acord că fusese o sinucidere, iar de atunci locul era interzis elevilor. Cordalia nu s-ar fi întors acolo nici moartă. Amintirea răului pe care îl făcuse era încă prea puternică.

După câteva săptămâni, tatăl ei trimisese o bufniță cu o scrisoare. Asta a bucurat-o enorm, fiindu-i foarte dor de tata, dar de îndată ce a deschis-o, și-a dat seama că nu avea vești foarte bune.

Draga mea,

Nu îmi place să îți spun asta și mi-aș fi dorit ca scrisoarea mea să te bucure, nu să te îngrijoreze, dar m-am gândit că trebuie să știi adevărul.
Niciodată lumea vrăjitorească nu a fost atât de zguduită ca acum. Se aud mereu zvonuri că Voldemort își caută adepți care să-l urmeze în lupta sa împotriva lui Harry Potter. Cine se împotrivește Lordului Întunecat, plătește cu viața. Într-un fel, deși îmi este dor de tine, îmi pare bine că ești în siguranță la Hogwarts... Sper eu. Nu uita că te afli în aceeași clădire cu Alesul și e posibil ca Voldemort să vină chiar acolo.
Dacă se întâmplă așa ceva, fugi! Știu că ești destul de îndemânatică să evadezi de oriunde.
Iar despre puterea ta... Încearcă să o ascunzi cât poți de mult, te rog. Ai reușit să te controlezi până acum, nu-i așa? Am încredere în tine că ai făcut-o.
Ne este dor de tine. Abia aștept să ne revedem, să te strâng din nou în brațe, fetița mea! Să știi că noi suntem bine, până acum. Vreau vești de la tine cât mai curând posibil.

Ce i-ar fi putut spune tatălui său? Că nu fusese în stare să se controleze, și acum era atât de speriată de ceea ce putea face fără să vrea, încât nu mai voia să mai riște nimic? Decise să îl mintă, deși până acum nu mai făcuse asta. Relația dintre ea și părintele ei era foarte bună.