𝐋𝐮𝐦𝐨𝐬 // 𝐇𝐚𝐫𝐫𝐲 𝐏𝐨𝐭𝐭𝐞𝐫 𝐨𝐧𝐞-𝐬𝐡𝐨𝐭𝐬 & 𝐢𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐞𝐬

12. Cordalia Valerie Rosennblūd II

Pentru: velvetrouze
Număr de cuvinte: 1824

Începând cu a doua zi, comportamentul lui Draco se schimbă simțitor. Zvonurile despre Cordalia și setea ei de sânge se risipiră în neant, fiind înlocuite cu alte subiecte de bârfă.

Un gând, însă, nu îi dădea pace fetei. Când Malfoy o ajutase să arunce cadavrul din Turn, mâneca hainei i se ridicase și, în lumina baghetei, văzuse semnul întunecat al lui Voldemort, șarpele. Ceea ce nu putea să însemne decât un singur lucru: Draco era un Death Eater. Atunci, de ce o ajutase? Voia să o convingă să se alăture lor? Dacă da, atunci nu avea nicio șansă. Cordalia nu ar fi trecut de partea dușmanului nici moartă.

Mult timp îi crease această întrebare întregi frământări interioare, dar apoi renunțase să mai găsească o explicație. Draco o ajutase, adevărat; poate fusese doar un impuls, ceva de moment, poate voia ca ea să îi rămână datoare și să îi întoarcă favoarea. Până într-o zi, când mai erau doar două săptămâni și anul se termina.

Întâmplător, Cordalia îl văzu vorbind pe Draco cu Harry, Hermione și Ron. Pur și simplu nu îi veni să-și creadă ochilor. Nu mai era un secret pentru nimeni că nu se suportau încă din primul an, iar șansele să îngroape securea războiului la sfârșit erau aproape inexistente. Totuși, cei patru parcă uitaseră de trecutul lor nu chiar atât de roz.

Cordalia nu rată prima ocazie de a vorbi singură cu Draco, atunci când îl găsi studiind la bibliotecă o carte îngălbenită de vreme. Își luă un scaun și se așeză în fața lui, punându-și coatele pe masă și tușind ușor ca să își facă simțită prezența.

Malfoy își ridică ochii din carte, dar nu spuse nimic. Privirea lui o îndemna, însă, pe Cordalia să vorbească.

— Credeam că tu și Harry Potter nu vă prea înțelegeți, începu fata direct, fără să o ia pe ocolite. Așteptă o reacție din partea blondului, acesta doar ridică din umeri, de parcă nu ar fi fost problema lui.

O tăcere jenantă se lăsă la masă, așa că fata continuă.

— Nu înțeleg, e cam ciudat să se întâmple asta, nu? Familia Malfoy nu e printre cele care face pact cu dușmanul. În timp ce spuse ultimele cuvinte, Cordalia nu putu să nu se gândească la Semnul Întunecat.

— Nu văd de ce te-ar interesa. Dacă stau să-mi amintesc, nici noi nu ne prea înțelegem, spuse Draco impasibil, continuând să citească din carte. Cordalia își întinse mâinile și le puse peste foile deschise, ca să îl oprească.

— Nu mai fă pe neștiutorul, Malfoy, șopti și privi în jur, dar nimeni nu părea să se uite în direcția lor. Întâi, m-ai ajutat. Apoi văd că încerci să te împaci cu ei. De ce? Te-ai trezit, acum la final, că vrei să fii o persoană bună?!

— Rossenblūd, lasă-mă în pace înainte să îmi pară rău că te-am scos din probleme. Nu e treaba ta. Stai departe și prefă-te că nu se întâmplă nimic, așa cum ai făcut și până acum.

— Ți-am văzut Semnul! izbucni Cordalia, dar realiză în secunda următoare că o luase gura pe dinainte și făcuse o greșeală.

Nu trebuia să spun asta. La dracu, nu trebuia să spun asta! își zise, ridicându-se în picioare. Îi venea să fugă de aici, dar ar fi ridicat suspiciuni.

Draco o prinse strâns de braț, făcând-o să scâncească de durere, și o trase înapoi pe scaun. Dădu cartea la o parte, astfel încât nimic să nu fie între ei, și o privi atât de urât, încât Cordalia simți că își dorește să fie îngropată.