Toamna se clatină spre orizont,
îl ridică de-un colț
și se strecoară dincolo,
copil roșcovan în obraji și-n plete
sălbatic la înfățișare,
dar domol și plăpând în frunze și vrejuri.
E o tărăgănare nesfârșită între vânturi și ploi,
un soi de mahmureală lălâie
ce îmbracă și dezbracă repetat împrejurul...
În bezmeticeala frunzelor
căutându-și fără speranță clorofila
se amestecă, ruptă în două și lipită strâmb,
așteptarea ...
Știu ce vor, știu ce caută,
însă în noaptea asta nu vor găsi...
s-a anunțat de cu seară la meteo
eclipsă totală de cuvânt.
