Stop-cadru jilav, hipertensiv,
pe țâșnitoarea născătoare de susur
înfiptă în asfalt la colțul străzii, înspre parc...
Alături, trei umbre de copaci,
un răstimp de tăceri cu greieri în ierburi,
deasupra, un cer nemișcat cu stele anemice
și-o luna un pic strâmbă...
La urmă de tot
mai trece încet o umbră de câine
supradimensionată pe trotuarul încins
și cad frânturi de șoapte scurtcircuitate
în bezna fierbinte...
Tălpi goale lipăie ilicit
în spate, în față, la stânga sau dreapta
dar tăcerea tot goală pare și grea...
și sufletul îmi rămâne deschis larg
la colțul străzii cu țâșnitoarea înfiptă-n asfalt...
Căldură mare, parol!
