S-a'ntins întunericul căscând somnoros,
lăbărțat din toate încheieturile zării
cu tăcerea smolită îmbrăcată pe dos,
buimăcit de graba căderii
peste strada ce-mi stă larg răvășită.
Două brațe de-asfalt și un trotuar peticit
oprite precar la răscrucea greșită
a nopții cu un vis ilicit...
Tocuri grave bat alene tăcerii în dungă
măsurând-o ritmat în tempo andante
de pe partea dreaptă trecând pe cea stângă
în volute savante.
Iar auzul mai urcă tăcerii sub grindă
pași ce vin, pași ce trec sau rămân
rostuiți printre urme uitate-n oglindă,
lăsați liberi și fără stăpân...
