Mereu în întârziere,
mereu pe fugă...
a trecut ziua, anul,
a trecut deja toamna
şi până să-mi amintesc
mi-a rămas inima descoperită,
în palma ta rece,
ca un zbor de colibri
într-o seară în care nu se întâmplă nimic,
niciun gând, niciun surâs...
prea multă linişte,
prea mult eu,
şi nici urmă de tine...
