Măcinări fără gust
clătinând limpeziri în nopți de august
cu avalanșe de stele ciobite,
cu valuri neîndurătoare de gânduri
bătând malurile abrupte ale înțelegerii
și cuvinte neîncepute scuturate de furtuni...
Peste toate,
spărgând ziduri, înecand răsuflări,
prăbușite de sus stau
sfârșitul și reînvierea, povara asumată
dusă mereu până la capăt
în scrâșnetul pașilor inegali
ce amușină dureros
nisipul din clepsidră sub tălpile goale...
Si August sucombă fulgerat,
cu luminile stinse.
