Mă Poți Iubi?[✔︎]

Prolog.

Lacrimi amare erau pe chipul său ce curgeau neîncetat. Privea sicriul unde acolo se afla trupul femei ce și-ar fi dat și viața pentru ea.

Ar fi făcut orice sa ca să-i mai vadă zâmbetul chiar și pentru un singur minut, și mai ales sa o audă spunad o singura data către el, vorbele după care tânjea cu atâta ardoare.

,,Te iubesc, Yoongi"

Daca i-ar fi spus asta o singura dată, doar o data ar fi putut muri liniștit însă pentru el era deajuns să-și audă doar numele rostit de ea. Dar acum că nu mai poate?

Se uita spre Jungkook ce plângea și el lângă sicriul sigilat de doctori pe motiv că trupul ei este prea slab și va intra mai repede in stadiul putrefacției.

El nu îi credea nici în ruptul capului, încă de prima data acel doctor i se păruse suspect.

Stop cardiac. Cum se putea April să facă un stop cardiac când ea era sănătoasă tun nevând probleme cu respirația sau inima.

Va lupta, va lupta până în pânzele albe să știe de ce a murit April, femeia ce îl făcuse un nebun după iubirea, atenția și chiar și o mică atingere a ei.

O văzu pe Danbi cum se aproprie ușor de el, îmbrăcată și ea în negru, fiind tristă.

                  — Yoongi oppa, mami se afla in aceea cutie? De ce? Și de ce toți plâng chiar și tati?

Îi venea să explodeze mai mult în lacrimi. Ce i-ar putea spune unui copil de 4 ani când mama ei i-a murit?

Se așeaza ușor pe vine pentru a fi la nivelul ei, luând o ușor în brațe.

                     — Mami se duce într-un loc mai bun...a plecat din lumea noastră.

                    — Se va mai întoarce? Putem merge cu ea? Te rog, Yoongi oppa mie dor de mami.

Văzu cum ochii fetei sclipesc din cauza lacrimilor ce imediat incepura sa se scurgă pe obrazul ei micuț, rozaliu.

                      — N-Nu putem merge cu ea Danbi. Nu acum. Probabil cândva. Și mie îmi e dor de mami a ta...

Îi șterse lacrimile cu degetul sau mare luând din nou fetița în brațe, ea începând să plânga. Îi venea și lui să plângă dar trebuia să fie puternic...

Se uita din spre Jungkook, fiind îngrijorat de starea lui. Știe, știe că va vrea să-și ia viața, și el vrea în acest moment...

Jungkook nu fa vreo prostie, Danbi și Hyun au nevoie de tine...

★★★

Din păcate...frica băiatului se adeveri. Merse la Jungkook acasă într-o zi văzând cum Danbi se pregătea să iasă din casă..așa că o întrebase.

           — Danbi? Unde vrei sa mergi prințeso.

           — Yoongi oppa, tati are ochii închiși și nu se trezește. Am incercat sa o fac și nu merge nimic. Vroiam sa te chem pe tine sau pe altcineva...

Băiatul speriat de primul gând ce îi veni în cap după ce auzi spusele fetei imediat se duse sus la etaj in camera baitului.

Deschise ușa văzând ul pe băiat în pat, lângă el fiind câteva tablete goale de pastile așa că se duse repede spre el.

                  — Jungkook! Spune-mi că nu ai făcut prostia de ați lua viața!

Îi dădu câteva palme peste față neavând efect. Își duse doua degete spre gâtul sau pentru ai căuta pulsul însă...

Acesta nu mai era.

Câteva lacrimi se formaseră in ochii băiatului, luând acum de umeri trupul neînsuflețit al baitului...

                    — Egoistule! Ești un egoist. Te gândești numai la tine, nu te-ai gândit că în urma ta lași doi copilași? Ce se va întâmpla cu ei?! Ahh Jungkook băiete ce ai făcut?!

Tresări când simiți cum o mână micuța îl bate ușor le picior intorcând u se și văzând o pe Danbi cu o foaie în mână.

                  — Am găsit o pe noptiera de lângă pat. Citește tu ce scrie eu nu știu să o fac.

Tremurând ia bucata de hârtie din mână micuței începând să o citească în gând.

Frica devenind ui realitate.

Jungkook își luase viața din cauza dureri sufletești, se pare că nu a putut să mai continuie lupta cu inima sa ce era distrusă din cauza pierderi fetei...

                    — Ce scrie?

                    — S-Spune că el va pleca la mami a ta, Danbi. A zis sa am grijă de tine si Hyun căci el nu mai poate...

                     — Putem merge și noi la mami?

                     — Îmi pare rău, Danbi. Noi nu putem. El nu a fost așa de puternic sa reziste până venea vremea. Noi trebuie să fim puternici da?

                     — Bine...dar daca și tati a plecat, cine va avea grijă de mine și Hyun?

Se aplecă la nivelul ei, ștergând lacrimile ce se formaseră in ochii ei căprui moșteniți de la April...

                     — Voi avea eu grija de voi, nu va temeți. Ok?

                    — Te pot numi tati? Tata al meu a murit...

Își mișcă buza de jos pentru a-și abține lacrimile luând fata in brațe.

                    — Desigur că poți Danbi...și tu și Hyun când va începe să vorbească.

Jungkook și April mi va încredințat mie, voi avea grijă de voi nu va voi părăsi, copilași mei...
                   

_______

Dada, am republicat o carte mai veche de a mea :)))

Cartea e finalizată, aș putea să o pun pe toată deodată, dar voi posta in fiecare zi cate un capitol sau la câteva zile, vedem.:))