Mă Poți Iubi?[✔︎]

Epilog

Daca iubirea este o materie ar fi matematica. Niciodată nu am înțeles o.

Daca iubirea ar fi un animal cu siguranță ar fi șarpele. De ce? Deoarece și el pare blând la început dar te musca cu veninul său mortal.

Daca iubirea ar fi o substanță, atunci este drogul. Devi atât de ușor dependent de el.

Am incercat. Am incercat din răsputeri să-l iubesc pe Yoongi, dar...de ce nu pot sa o fac? De ce nu te pot uita?

Jeon Jungkook, m-ai făcut să urăsc faptul că te iubesc. Insa tot nu pot renunța la această iubire nebună.

Sunt împreună cu Yoongi de 23 de ani. Acum am 47 ani.

Fetița noastră, 29, Hyun 26 și copilul meu cu Yoongi are 23. Sunt mari acum.

Chiar avem un nepot de la fiica noastă. Ști cum l-a numit? Jungkook... Când am auzit asta am inceput sa plâng.

La numit după tine, stia povestea noastră de iubire eu povestind in fiecare seara înainte de culcare câte o întâmplare de-a noastră.

Îi povesteam cat de frumos și nebunesc mă iubeai.

Ți-ai fi dat și viața pentru mine, chiar făcând asta.

In acești ani am fost bine, fericită chiar. Yoongi a avut grijă să-mi bandajeze inima rănită dar inca nu am putut să-l dau jos.

M-a iubit și încă o face într-un mod atât de mult. Am devenit soția sa, Min April.

Am incercat sa mă îndrăgostesc de el, dar doar este încă în stadiul de plăcut. După 26 de ani de când nu mai ești tu...îți dai seama?

Inima mea nu poate accepta pe altcineva înafara de tine, Iubitule.

Ahh niciodată nu te-am numit așa, și acum regret asta. As fi vrut să-ți văd reacția.

Nu-ți fa griji, încă sunt a ta sufletesc. Doar trupul meu îi aparține lui Yoongi.

Sincer, îi mulțumesc. Îi mulțumesc pentru că m-a acceptat așa cum sunt eu, cu inima ce aștepta ziua în care va bate pentru ultima oară.

De să facă asta? Motivul e simplu,iubitule vrea sa fie aproape de tine.

Copilași noști au crescut atât de frumos..
Îl numeau și încă îl numesc pe Yoongi tata. Cea ce mă făcea de fiecare dată să mă întristez.

As fi vrut sa te numească pe tine.

Yoongi i-a iubit și îi iubește pe copilași noști ca și ai lui. Niciodată nu a făcut diferența între ei.

Le-a făcut orice poftă, chiar și mie. Este un bărbat atât de bun și grijuliu chiar și la 55 ani.

Jungkook...nu crezi că ar trebui sa părăsesc acesta lume? Am fost destul timp despărțiți.

Iamă la tine sa fim împreună, pe veci așa cum ne doream amândoi.
Ca iubirea noastră să domnească pentru totdeauna.

Yoongi, te rog, iartă-mă, dar nu am putut sa te iubesc. Inima mea întotdeauna îi aparține unui singur bărbat.

Dar sincer in acest moment merit să fiu înjurată, pentru că din vina mea, ți-ai irosit ținerea.

Dar măcar ai un copil, măcar pe el să ți-l fi dăruit.

Au fost ani aceștia, Yoongi însă eu nu mai pot rezista încă 20-30 de ani până când voi muri.

Mă înțelegi, nu? De ce am luat această decizie...

★★★

Yoongi era acum la morgă in camera rece ce nu și-ar fi dorit nici în cele mai negre coșmaruri sa fie.

Se uita plângând la cearceaful alb ce acopera trupul unei femei.

Nu a vrut să-l de-a jos, frica că este April...îl omoară.

Dar cu greu își luă inima în dinți și dădu ușor cearceaful văzând chipul adormit al fetei...

Lacrimile curgând pe chipul său ca râul după o ploaie torențială.
Căzu în genunchi lângă acel pat unde era așezată zicând:

                   — A venit și acest moment, nu-i așa? Momentul când tu vei pleca de langa mine și te vei duce lângă Jungkook, cel pe care l-ai iubit mereu.

Îi luă mâna ce avea vergheata sa ea sărutând o.

                       — Sa nu-ți faci grijii pentru mine, am fost fericit alaturi de tine, April. Te poți duce liniștită lângă Jungkook. Știu că vei fi de 100 de ori mai fericită decât ai fost aici pe pământ.

Sufletul fetei îl privea tristă pe băiat, încercând să-i atingă umărul dar nu putea.

Doar se uita la el, bun îi plange trupul fără viață.

                   — Iartă-mă încă o dată, Yoongi. Nu te-am meritat vreodată.

Încerca să-l mângâie pe spate dar nu putea, era ca și un duh, trecea prin el.

Tresări când simți o mână pe umăr zâmbind imediat când își dădu seama cine era.

                  — Jungkook!

Strigă și îl luă fericită în brațe, băiatul acceptând îmbrățișarea.
Îi sărută fruntea exact cum făcea el mereu April acum plângând în brațele sale.

Se uita la chipul său, văzând cum era același Jungkook având 23 de ani.

                   — E-Esti tânăr...

                   — Pabo, aici unde suntem noi, vom fi mereu tineri. Ne vom lua povestea de dragoste de la început. Doar noi doi, fara nimeni.

                   — Mi-a fost atât de dor de tine, Jungkook!

                   — Și mie mi-a fost dor de tine, iubito. Te-am așteptat în tot acest timp, exact cum ți-am promis. Acum nimeni nu ne va mai despărți vreodată.Haide sa mergem. Nu-ți fa griji pentru Yoongi, va fi bine.

Se întoarce înapoi spre băiat privind cum încă era lângă trupul său. Zâmbi trist către el și se întoarse înapoi spre Jungkook.

Privind cum avea mâna întinsă pentru a putea merge cu el și a fi împreună veșnic.

                  — Sa mergem.

Spuse si îi apucă mana băiatului ce zâmbea neîncetat către ea, mergând amândoi acum spre un loc mai bun...

Sfârșit.