Mă Poți Iubi?[✔︎]

Capitolul 13

Autoarea

  — Ce face iubita mea scumpă?

Mă strigă el fericit venind în bucătărie, așezând mâinile pe burtica mea mărișoară.

Îmi dă părul după gât sărutând o mica porțiune eu începând să zâmbesc neîncetat. De ce trebuia să fie atât de dulce? Aish... băiatul ăsta mă face să-l iubesc tot mai mult.

                   — Spălam vasele.

                   — Păi și Jin? El ce face? Cum să îmi lase regina spălând vasele? Mai ales când în pântecul ei crește mica noastră comoară.

                    — Ya, Jungkook. Nu a murit nimeni pentru că am spălat eu vasele gravidă în luna a 7-a.

                     — Nu, dar va muri Jin. I-am spus să nu te mai lase în bucătărie. Ești însărcinată. Nu poți depune efort April.

Se întoarse cu fața spre el, uitându-se acum in ochii să-i negri. Luând ul de gât, băiat așezând ambele mâini în jurul taliei ei, care era umflară din cauza burticii crescute.

                    — Și daca nu vreau sa ascult de tine, domnule Jeon? Ce vei face?

                     — Atunci te voi pedepsi, viitoare doamnă Jeon.

Fata ridică o sprânceană când auzi cum o numi băiatul zâmbind către el imediat.

                    — Doamna Jeon zici? Hmm nu suna rău. Dar nici măcar nu mai cerut ca să mă numești așa.

                   — Nu e nevoie.

Spuse și își presează ușor buzele de ale fetei, sărutând o scurt.

                  — Nu trebuie să porți un inel ca să știu că ești a mea. Inima ta este, ce mai contează restul?

                  — Păi și numele Jeon? Înseamană că nici el nu contează.

                   — Neah. Ăla contează. Vreau să știu că femeia ce o iubesc și îmi va dărui un copil, îmi poartă numele. Tu nu ai vrea?

                   — Jeon April...ar suna frumos. Ce zici?

Jungkook zambi către fata trăgând o de această dată într-un sărut mult mai intens și pasional, așezând fata pe blatul bucătariei, băgând uși ușor mâinile pe sub tricoul de pe ea, ce era al său.

                    — Iar mi-ai furat un tricou?

                   — Nu e vina mea că fetița ta crește în mine, hainele mele devenind neîncăpătoare.

                   — Lasă, oricum îți vin mai bine. Vreau sa te vad mereu îmbrăcată în hainele mele. Te iubesc, April. Sa nu uiți niciodată acest lucru. Mi-ai furat inima, în curând numele, ce contează un tricou?

                  — Și eu te iubesc, Jungkook! Mult mult mult mult de tot.

Spuse ea, și lua băiatul in brațe zâmbind...

★★

Se ridică imediat în fund, respirând rapid fiind și toată transpirată. Dă-te la o parte pătură ce o acopera încercând sa și facă răcoare.

Acel vis, nu e primul de acest gen. Mereu se visează cu un băiat ea fiind însărcinată.

              — Oare acel vis e o amintire de a mea? Am un copil cu acel băiat? Jungkook...April...

Își puse mana la gură când realizase că ea este aceea April care Yoongi o căuta de când ajunsese prima data la el.

                   — Oh Doamne. Ce sa fac acum? Oare chiar eu sunt sau e o contuzie? Nu cred că există doar o fata cu acest nume. Dar totuși...

Se ridică din pat, ieșind din camera sa, înaintând spre cea a lui Yoongi. Poate că este 2:35 noaptea dar trebuie să-i spună și lui ce a visat.

Deschise ușa ușor evitând astfel să facă prea multa gălăgie, înaintând spre patul unde dormea el.

Se încunta puțin când văzu poziția ciudată de somn a băiatului, fiind întins in tot patul având o mana pe pieptul său gol, iar piciorul drept fiind întins celălalt fiind strâns.

Roși puțin când văzu că doarme fara tricoul având doar o pereche de pantaloni scurți de pijama confortabili.

Încerca să ignore acest fapt și se așeză lângă el pe pat, urcând chiar și ea lângă băiatul adormit.

                — Y-Yoongi. Trezește te.

Spuse ea ușor atingând ușor umărul său scuturând de el. Tresare ușor când băiatul geme ușor nervos, schimband pozitia somnului, pe burtă.

                     — Yoongi, te rog, trezește te.

Mai striga fața către el, scuturând din nou de umeri săi.

                     — Danbi, poți dormi lângă mine daca ai un coșmar, ști asta nu trebuie sa îmi mai spui.

Zâmbi ușor când auzi vocea somnoroasă a lui, și faptul că el uneori mai dormea cu mica fetița.

                     — Yoongi, nu e Danbi. Sunt eu, Mina. Scuză-mă a te trezesc din somn dar-

                      — Mina?

Văzu cum dintr-o dată băiatul se trezi imediat ridicând capul după pernele moale privind acum către fata ce era ușor rușinată.

                      — Iartă-mă dacă te-am trezit însă, pot dormi...aici? De la un timp am vise mai ciudate și-

                      — Desigur că poți.

Văzu cum băiatul îi făcu și ei loc, zâmbind către el, când făcu asta.
Se așeză lângă el acoperind u se cu pătura, Yoongi făcând la fel.

Își închise ochii, când simți cum băiatul se întoarce cu fața spre spatele ei, adormind instant fara să bage de seamă că acum Yoongi o privea zâmbind.

Acum e șansa mea sa te fac să mă iubești? Oare ai putea să o faci măcar un sfert din cât o fac eu? Măcar să aud un ,,te iubesc" din partea ta, și pot trai toată viața fără să-l mai aud.

Așteptă 10 minute pentru a se asigura că fata doarme dusă, apropindu se mai mult de ea, luând o in brațele sale.

Își așeză mana pe abdomenul său, trăgând o mai aproape de pieptul său, strângand acum față în brațe.

Își adânci capul în părul său, mirosind părul său, fiind acum îmbătat in mirosul sau dulce ce ia lipsit atat de mult.

Îi sărută ușor umărul gol, adormind și el împreună cu ea, după mult timp...

Daca îți spun că mi-ai adus luna după cer doar pentru simplul fapt că ai vrut sa adormi cu mine, m-ai crede? De-abia aștept să te pot numi, iubita mea.