Mă Poți Iubi?[✔︎]

Capitolul 16

Autoarea

— April! Ești bine?

Strigă băiatul când văzu cum fata se trezește dintr-o dată în fund el fiind în pat langa ea.

Răsufla greoi, fiind transpirată toată. Parcă respirația i se tăie când Yoongi o luă Imediat in brațe străgand o la pieptul său.

                   — Mi-am făcut atâtea griji pentru tine. Am crezut că ai pățit ceva când te-am văzut în aceea stare.

Îi acceptă ușor îmbrățișarea, zâmbind.

                   — Sunt bine, Yoongi. Nu-ți fa griji. Danbi și Hyun unde sunt?

                    — I-am trimis la Taehyung sa se joace împreună cu Soo, fica lui.

Se uita in ochii băiatului punându și mana pe fata lui, Yoongi rămând plăcut surprins de acțiunea sa. Își așeză și el mana pe a ei sărutând o.

                   — Mă iubești atât de mult, încât să accepți că iubesc pe altcineva și să-i crești chiar și copii?

                    — Ți-am mai spus April...Danbi și Hyun sunt copii mei. Eu i-am crescut, deci sunt ai mei. Și am mai zis, e destul să te trezești dimineața alături de mine.

Își feri privirea de a lui, ridicand o din nou când simți cum bărbia îi fu ridicată de el.

                    — Mă poți iubi? Măcar un sfert din cât fac eu. Pe parcurs vei vedea, te voi face să-l uiți ușor câte ușor pe Jungkook.

                    — V-Voi incerca dar nu promit nimic. Jungkook...se va afla mereu in inima mea.

                    — Știu, de aceea permitemi să-l scot eu.

★★★

Era în fața monitorului încercând să vadă mișcările celor doi pentru a putea lua fata. Chiar daca este fiica sa, trebuie să scape de ea, oricum niciodată nu a dorit o.

                 — Aish, fata asta, voi scăpa de ea.

Luminile se stinsera imediat cum rosti acele cuvinte uitându-se in jur confuz.

Se ridică după scaun pentru a merge sa aprindă lumină însă in zadar, becul nu se aprindea.

                   — Jungkook? Tu ești? Pff parcă am te-

Insa nu putu să vorbească mai multe căci un cuțit pur și simplu era să-l străpungă in umăr.

                   — Ce dracu?

                   — Eu ți-am spus să lași fata in pace. Dar tu faci exact opusul.

Mai că țipă din toți plămâni când în fața sa apăru chiar băiatul arătând mai mult ca un demon însetat după sânge.

Căzu jos in genunchi, în fața sa rugându se la toți sfinții sa fie un coșmar oribil.

                      — Drace! Tu ești mort, nu ai cum sa fi în fața mea. Nu, eu sunt nebun. Cum mă pot gândi la asta.

                      — Bătrâne, poate nu sunt eu in viața, dar asta nu însemna că nu pot omorî pe orice vreau. Kang este în iad singur, nu vrei să-l urmezi? Este și el singur pe acolo...

                      — T-Te rog, lasă-mă să trăiesc.

                      — Atunci de ce dracului i-ai trucat moartea lui April când mi-a născut pruncul? Din cauza ta eu nu mă pot odihni in pace. Sufletul meu nu va fi liniștit până când tu nu ești mort!

                       — Eu-

                       — O dată cu moartea ta, mă pot odihni liniștit. Sufletul meu nu va mai fi așa, sa apar pur și simplu in visele sau fața persoanelor. O voi putea aștepta liniștit pe April, până când va fi vremea sa se alăture lumii de dincolo, fiind în cele din urmă fericiți fara sa ne mai întrerupă cineva.

Se aplecă ușor spre bărbat ce tremura din toate încheieturile de frică, auzind ultimele cuvinte...

                    — Datorită ție...acum sufletul meu, se va odihni liniștit. Drum bun spre iad.

Spuse și imediat, îi luă sufletul care încă implora după ajutor el făcând cu mâna.

Se simți ușurat, acum când cel ce ia cauzat toate relele posibile a murit, putu să simtă cum sufletul său se poate odihni in pace...

Te aștept iubito. Te aștept până când vei veni alături de mine...

★★★

A doua zi, un angajat de-al său îi găsi trupul neînsuflețit al bărbatului ce avea ochii larg deschiși având o expresie speriată a feței.

Nimeni nu știe de ce a murit, însă un lucru e clar...

Nu a fost o moarte normala...

Edit:

Cât de cringe, smr. Dar asta e. Trebuie să pornim de jos pentru a ajunge sus, nu? ;)